marți, 20 iulie 2010

O frunza de vin

Recunosc, sunt narcisist. Sigur nu e prima data cand un "blogger" ajunge la concluzia asta; insa de-ar fi sa scriu pe acest blog doar despre mine, m-as opri aici. Ce vreau eu nu e sa scriu direct despre mine, ci sa va las sa ma descoperiti - probabil o faza mai avansta a narcisismului. Deci ma veti descoperi prin ce scriu despre vin...

Sper ca paragraful de mai sus are un pic de sens, e scris sub influenta nefasta pentru coerenta a catorva pahare de Rose Frunza de la Recas, baute pe ficatul gol. Eu unul nu mai cred in coerenta exprimarii, probabil veti constata asta, desi ma straduiesc s-o obtin. Mult mai importanta e coerenta senzatiilor (si nu numai) - de exemplu a celor pe care le poate da vinul, chiar si acest rose catalogat ca vin de masa de producatorul lui si vandut doar intr-un anume h*permarket la un pret de nimic.

Daca de banii astia mi-as fi cumparat vreun vin baban*, sigur as fi fost mai incoerent. Dar incoerenta e neplacuta cand nu e dublata de placere. E trista, e angoasanta, aminteste de moarte si de imposibilitatea de-a scapa de caldura de iulie si de griul blocurilor la care ma zgaiesc pe geam in timp ce scriu.

Vinul asta, asa simplu cum e el, asa aromat, nitel dulce si remarcabil de nesofisticat, ofera placere. Placerea de a incerca sa-l fotografiezi fara sa reusesti sa obtii o imagine misto, placerea de a pierde tot timpul ce e mai important din Bear Grylls fiindca esti prea ocupat sa scrii despre vin, placerea de a te bucura chiar si de reclamele stupide de pe Disc*very fara sa-ti dai seama decat prea tarziu ca vinul e ca si ele: te loveste jos, sub centura, mai ales cand te simti bine si ne-bine in acelasi timp. (Da, Bear Grylls! Uneori omul trebuie sa simta ca traieste, chiar daca o face uitandu-se la altii cum se prefac ca supravietuiesc)

Fiind si eu la fel de conformist ca vinul asta, voi scrie acum concluzia finala. Si ea ar suna cam asa: accesibil, placut, nitel vulgar, vin de vara si de relaxare a mintii, care te poate deci face sa uiti un pic de masca ta si sa te intorci la ce esti de fapt: un capcaun pus pe sorbit nectarul vietii, un individ dornic de un prieten care sa te bata prea tare pe umar in timp ce-ti zice ca viitorul e la fel de roz ca vinul.

73 de puncte si un avertisment: nu-l beti decat daca sunteti bucurosi, dar si un pic neincrezatori in viitor. Eu ma duc sa-mi mai pun un pahar de vin - poate asa va trece senzatia de neincredere.

P.S.:
Culoare: foarte placuta, fir-ar sa fie. Pacat ca nu-mi ies mie in poze.
Nas: floral, visinos, fructos de padure, dar si citric, cu vagi note de vin prost pe care-l luam in clasa a 12-a la douajdemii litrul si cu care ne duceam acasa la Paul.
Gust: acrisor-fructat, un amestec de capsuna, ananas, citrice si nitel alcool crud.
Post-gust: acrisor-amarui, vine cat se poate de firesc in continuarea gustului si adauga ceva grapefruit. Destul de lung, dar si destul de neinteresant.

A doua zi s-au simtit si un pic de cirese, si a devenit observabil si un oarecare iz de drojdii.