luni, 16 august 2010

Cuvee Uberland 2007

Intr-o trecere surprinzatoare de la cel mai ieftin vin imbuteliat al celor de la Recas la cel mai scump, si de la publicarea unei postari seara, sub usoara influenta a alcoolului, la postarea dis-de-dimineata, sub usoara influenta a nesomnului, va voi vorbi azi despre Cuvee Uberland 2007 - vinul cu care cei de la mai-devreme-amintita podgorie banateana incearca sa realizeze chiar mai mult decat au facut cu mult-laudatul Uberland 2006. Din pacate, pe cel din 2006 nu l-am baut inca - si cu putin ghinion s-ar putea sa nu-l beau niciodata -  deci nu va putea fi vorba de o comparatie intre ele.

Primul contact cu vinul asta a fost, cum era de asteptat, vizual. Mai exact, l-am privit timp de vreo ora si ceva stand in decantor (chestiune cu larg potential de dezbatere, care deja merita discutata intr-o postare separata), in timp ce am savurat incetisor un pahar din frumosul rose facut de cei de la Prince Stirbey. Despre rose-ul asta de la Stirbey sper ca voi scrie intr-o postare separata, caci m-a facut sa regret ca am dedicat primul si probabil cel mai incoerent mesaj ce va fi vreodata publicat pe blogul asta unui alt rose, mult mai banal.

Avertisment - daca vreti sa stiti doar despre Cuvee Uberland, sariti va rog vreo trei paragrafe.

Mai inainte de a purcede la descrierea lui Uberland 2007, ar trebui sa va spun ceva si despre background-ul meu. Nu de alta, dar daca despre un vin de 10 lei, cu nume jucaus, i-ar putea fi permis si unui amator neofit (sic!) sa vorbeasca, despre un vin care se doreste a fi serios si cu numele, si cu pretul, si cu multe alte chestii, parca n-ar fi frumos sa-si dea cu parerea orice oarecare.


Problema este insa ca cel ce va scrie acum cam este, din punct de vedere al expertizei bahice, un oarecare. Prima intalnire a lui cu un vin a fost acum multi ani, intr-o zi de toamna frumoasa, dupa o excursie la cules prune/perje, si vinul intalnit atunci a fost o Busuioaca de Bohotin ce ori era mai buna in acele vremuri, ori era suficient de abordabila pentru un pusti de 15-16 ani. Anumite lucruri e mai bine sa ramana nestiute - si Busuioaca asta e un vin pe care-l evit tocmai din acest motiv. Dupa acea intalnire, au venit multe alte intalniri cu tot felul de posirci chimice, vinuri teribil de dulci si proaste, sau dulci si teribil de proaste dar mai ales - multa, multa, prea multa bere. Si dezmatul asta a continuat, intr-o forma sau alta, timp de vreo 10 ani (da, am fost vinovat de infractiunea de dezmat in forma continuata) - pana a avut loc revelatia.

Revelatia a fost una aparent banala: si anume ca mi-as dori sa cumpar o sticla de Sec de Murfatlar de la chioscul de langa bloc. Asta se intampla intr-o seara friguroasa, in care, aparent intamplator pentru mine, downloadasem un album al lui Nicu Pestera si Semintele Rele - Bluz de Abator/Lira lui Orfeu. Si combinatia favorabila de elemente, combinatie mai improbabila decat alinierea planetelor, a dus la multe lucruri bune, pe care le-as putea povesti in multe alte paragrafe (prea multe). Cel mai important din punctul de vedere al acestui blog este ca, de vreo trei ani, am inceput sa explorez, usor-usor, lumea asta a vinului ceva mai bun. Cu alte cuvinte, trei ani de experienta relevanta in CV, iar cea cu adevarat relevanta a venit mai mult prin ultimul an. Sunt deci un neofit - q.e.d. In plus de la o vreme sunt si inginer (oroare!), nu excelez la capitolul simt al gustului/mirosului si nu am baut vreodata vinuri mai scumpe de 80-90 de lei.

Inapoi la Cuvee Uberland:

Acum probabil va intrebati ce e cu toata povestea asta, cu toate mentiunile astea de vinuri ce au fost candva bune, cu referintele afective si amintirile placute. Raspunsul e simplu - despre Cuvee Uberland as putea sa scriu sec, sa zic ca prima impresie, atat olfactiva cat si gustativa este de coacaze, si poate chiar, cu un pic de efort al imaginatiei, de rosii coapte. Apoi peste zece minute incep sa se simta visinele. Apoi peste inca vreun sfert de ora vanilia. Apoi piele si tabac si ciocolata neagra. As putea sa va zic ca este extrem de placut si rotund in gura. Ca are parca si cafea. Ca desi l-am baut in aer liber, aromele au evoluat exceptional.

Dar toate astea sunt irelevante. Vinul asta cu nume ciudat a produs mai mult decat niste senzatii fizice, care oricum sunt si ele greu de descris. A produs si mai mult decat niste asocieri placute - de genul rosii coapte din gradina bunicii - desi bunica nu prea avea, saraca, rosii in gradina, si m-am trezit doar victima unui cliseu cultural aflat acum la moda. Intr-un fel sau altul, printr-o modalitate pe care probabil sunt inca nedemn s-o descopar, fiecare inghititura din vinul asta a produs senzatia aceea de bine extrem, de atingere a unei stari de fericire refuzata omului trecut de o anumita varsta, de bucurie de inceputuri, de copilarie.

Si tocmai de asta, eu, un neofit, mi-am permis sa scriu despre el. Nu vreau sa exagerez prea mult, Nu a fost o experienta metafizica, nu a fost o noua revelatie (desi nici acel Sec de Murfatlar nu a parut o revelatie pana cand m-am apucat sa scriu acest post si am inteles, in sfarsit, conspiratia...). Insa nu a fost nici doar un vin bine facut, pe care sa-l descrii cu termeni precum de calitate sau serios.

Ii dau 91 de puncte, dar asta e irelevant. N-am baut prea multe vinuri carora altii, mai priceputi, sa le fi dat un asemenea punctaj. Lauda adevarata pe care i-o pot aduce nu e scorul, ci ca m-a convins cumva sa scriu, asa prost cum m-am priceput, intr-o singura postare, despre unele din amintirile mele cele mai placute. Din cauza lui v-am aratat, pe nepusa masa, chiar daca din spatele unei perdele mai groase, o bucata din ce zace sub masca mea zilnica.

Gata cu lirismul, incercati-l si contraziceti-ma daca n-am dreptate.

4 comentarii:

  1. Nu te contrazic, ai dreptate :) Ma bucur ca am mai descoperit un iubitor al vinului cu blog, de pe la noi.

    Intorcandu-ma la Uberland 2007, trebuie sa recunosc si eu ca este cel mai reusit vin romanesc baut de mine. Pretul este cam mare, dar asa cum am mentionat pe al meu blog, asta tine de fiecare individ dispus sau nu sa dea cutare suma. Oricum, din pmdv, acest Uberland e abia un infant; are viata lunga in fata si nu cred ca in acest moment este in cea mai expresiva faza a evolutiei sale...

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna Ciprian. Ma bucur ca si tie iti place Uberland 2007 - mai ales ca am citit cateva opinii destul de nefavorabile acestui vin.

    Si ca sa-ti raspund si la prima fraza: faptul ca sunt un iubitor al vinului cu blog se datoreaza in mare parte si voua, celor care scrieti deja - mi-ati catalizat si pasiunea pentru vin, si cea pentru scris.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ehh, e bine de stiut ca am contribuit si noi la ceva :)

    Cred ca opiniile defavorabile de care pomeneai se datoreaza tocmai faptului ca vinul este mult prea tanar in acest stadiu. Acel munte de tanini pe care l-am simtit ii confera potential de imbunatatire pe viitor; poate peste cativa ani, vom mai avea sansa sa destupam un Uberland 2007 si sa spunem cu adevarat: wow! Oricum, nu mi se pare corect sa desfiintez un vin pt faptul ca l-am prins intr-o faza mai timida a evolutiei sale - toate elementele sunt acolo, doar ca le mai trebuie timp sa se integreze ca lumea...

    RăspundețiȘtergere
  4. Intr-adevar, tineretea vinului si taninii explica multe. Insa mie nu mi-a placut neaparat pentru potentialul pe care l-am vazut in el - ci pur si simplu chiar pentru ce mi-a oferit atunci, pe moment.

    Ce-i drept, ar trebui sa precizez ca-mi plac vinurile cu tanini ceva mai puternici - insa atunci cand ei sunt dublati si de arome si gusturi care sa balanseze senzatia generala. Pe langa asta, cred ca cele trei-patru ore pe care le-a petrecut in total in decantor au ajutat destul de mult - la inceput vinul a fost intr-adevar timid, dar incet-incet a devenit spectaculos.

    RăspundețiȘtergere