miercuri, 18 august 2010

Produsul rosu de la Sarica-Niculitel

De fapt, vinul asta se numeste "Sortiment rosu", ceea ce m-a facut sa nu pot rezista tentatiei de a pune titlul de mai sus acestei noi incursiuni in lumea vinului de calitate (autoironia e intentionata). Si acum, povestea...

Dupa o ratacire de un sfert de ora printre rafturile prea-pline ale unui cunoscut h*permarket, prins intr-un profund conflict generat de tentatii, calcule, frustrari, zgarcenie si dorinta de a bea un vin bun, am decis sa ascult de ratiune. Ratiune care spunea ca o viata interesanta se cladeste pe baza unor experiente interesante. Sau poate, nu mai tin bine minte, ca daca vreau sa am un blog de vin interesant, va trebui sa scriu despre vinuri pe care nu le abordeaza toti bloggerii.

Zis si facut, mai ales ca ochiul meu ager a observat undeva, pe un raft de jos, cateva sticle cu un nume vag familiar, dar in acelasi timp si suficient de necunoscut - Sarica Niculitel, nume repetat parca la infinit pe eticheta vinului (mesaj subliminal?). Un vin din Delta Dunarii, sau macar de pe langa ea - bun! O eticheta cu o realizare grafica ciudata - si mai bine! Dar mai ales, un vin de care nu mai auzisem si pe care nu-l mai vazusem - excelent! Undeva pe eticheta, stingher, fara prea mari sanse de a fi observata, era si denumirea comerciala a produsului - "Sortiment rosu". Am stiut atunci ca asta e vinul pe care trebuie sa-l iau, sa-l beau, si apoi sa-l povestesc intru propasirea blogului. Si daca prin absurd as mai fi avut vreun dubiu, o privire pe contraeticheta a facut arsice orice urma de indoiala. Citez:

"Sarica-Niculitel - Sortiment Rosu
DOC-CMD
Burgund-Cabernet-Merlot

Acest vin a fost produs pe malurile Dunarii, din struguri apartinand varietatii Merlot, atent selectionati. De-a lungul fluviilor se nasc, dupa cum bine se stie, marile si renumitele vinuri.
Este un vin tanar, autentic, asa cum o demonstreaza calitatile organoleptice, care se preteaza la invechirea in sticla cel putin un an.
Se recomanda ca acest vin sa fie servit la o temperatura de 16-18 grade Celsius, sticla deschizandu-se cu 10-15 minute inainte de a se face degustarea

Min 11% alcool. Contine sulfiti".

Trecand peste cateva incoerente usor hilare, contraeticheta este, tosusi, una ceva mai informativa decat pare a fi standardul pe plaiurile noastre - trecand, bineinteles, si prin inevitabilul moment poetic al asocierii marilor fluvii cu marile vinuri. In plus, data de 9 Aprilie 2009, stampilata sec si manual pe eticheta, imi spune ca vinul deja s-a invechit ceva mai mult decat anul ala recomandat - si nu stiu daca asta sa ma bucure sau sa ma sperie. In orice caz, de la inaltimea celor aproximativ 10 lei cheltuiti, nu ma sperie prea tare.

Asa ca odata ajuns acasa, purced la deschiderea sticlei, o las cele 10-15 minute regulamentare, masor chiar cu termometrul de vin sa fiu sigur ca si temperatura e cea recomandata, si torn in pahar.
De aici incolo, las notele luate in febra momentului sa vorbeasca:
- dop destul de dubios, din pluta proasta, a iesit prea usor (ma tem ca va avea defecte din cauza asta)
- culoare: rosu burgund, limpede, placuta
- nas: prune verzi, strugure, cerneala, ceva mineral, mere verzi, visina. Placut si el, nu foarte puternic. Mai putine fructe - in sfarsit !
- gust: prune nu foarte coapte la inceput, dublate de ceva mineral. Apoi visine, senzatie care vine odata cu perceperea unor tanini foarte puternici. Condiment - ceva spre piper negru, dar si o senzatie vegetala destul de puternica, dar deloc neplacuta.
- postgust - mediu, vegetal-condimentat, cu tanini un pic duri, persistenti.

Vinul pare chiar a fi baricat, desi e greu de crezut ca ar putea fi. In plus, nu are fructul obscen de vivace care ingreuneaza multe alte vinuri, si surprinde prin note minerale si vegetale foarte placute, bine integrate cu restul tonalitatilor. Din pacate, alcoolul nu e chiar bine integrat, desi e destul de putin (11%). Nu ma voi lansa in speculatii privind procesul de fabricare sau vremea din anul recoltei (an despre care pot doar sa banuiesc ca a fost 2008, pe eticheta nu e precizat). Cert e ca a iesit un vin taninos, cu relativ putin fruct, putin alcool, care dupa o zi la frigider incepe sa-si piarda vijelios din farmec si complexitate, iar dupa 3 zile are suficient de mult acid acetic incat sa ia drumul canalizarii.

Din punctul meu de vedere e un vin de recomandat, fie doar si pentru o experienta un pic diferita. Eu ii dau 75 de puncte (poate influentat si de pretul modic), dar ii dau puncte mai mult de dragul unui sistem de referinta, fie el si subiectiv. "Sortimentul rosu" e un vin pe care sa-l bei (intr-o singura zi), nu sa-l punctezi.

P.S.: Am descoperit mai apoi ca ar mai fi multe de spus despre Sarica-Niculitel, dar si despre cei care produc vinul asta. Insa aceste informatii sunt mai usor de gasit pe internet, deci va las pe voi sa o faceti, daca v-am trezit interesul...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu