joi, 30 septembrie 2010

Cabernet Sauvignon Prestige 2007 Segarcea

Va avertizez - va pregatesc o serie de Fetesti Negre dubioase, dar imi voi face incalzirea cu un Cabernet Sauvignon deloc dubios.

Am baut doar un pahar acum cateva saptamani, undeva in oras. Nu am rezonat altfel decat senzorial cu el - dar nu din cauza vinului - sigur il voi mai incerca intr-un moment mai linistit. Asa ca descrierea mea va fi frugala - iata ce am scris in graba, odata intors acasa:

Un vin barbatesc, destul de dur, culoare foarte inchisa - dar indulcit un pic de aroma inedita de mere tomnatice. Miros destul de putin puternic, usor fructat-vegetal. Atac de cirese amare si coacaze, dupa care se simt mere si poate un pic de tamaie -  foarte placuta trecerea! Se mai simt si condimente. Totusi, poate e un pic prea astringent. Postgust lung, de cirese amare si lemn. Ar fi fost excelent daca taninii ar fi fost mai putin astringenti; dar nu e rau deloc nici asa, in special intr-o seara mai rece de toamna. Pana la urma asta e specificul Cabernet Sauvignon-ului. Faptul ca lemnul e subtil e foarte placut.

Mie mi-a placut - ii dau 81 de puncte, dar sunt curios cum ar evolua pe o perioada un pic mai indelungata. Asta e tot - pana il intalnesc din nou, orice cuvant in plus ar fi de umplutura.

Un chianti anonim

Vinul asta e anonim doar prin caracter. Numele e scris cat se poate de clar pe eticheta - Piccini Chianti 2009. Totusi, are un mare merit - e unul din vinurile baute in ultima vreme care mi-a intarit convingerea ca uneori e mai bine sa scriu scurt.

Stiu ca e tanar - probabil in timp va deveni mai frumos. Poate fi baut, e relativ bunicel, are partile lui interesante, dar nu ma voi obosi sa le descriu - nici el nu s-a obosit sa-mi ofere prea mult. L-am luat la reducere- minunat! dar prefer sa-mi cheltuiesc banii pe ceva mai interesant.

marți, 14 septembrie 2010

Feteasca Neagra 2008 - Vinul Cavalerului

Motto:

"Caracterizat prin arome complexe in care se disting prune uscate, mure si chiar piper, acest soi dificil este deosebit de sensibil si delicat. Depinzand de conditiile climatice ale fiecarui an de recolta, culoarea acestui vin, de la rubiniu delicat la violet profund este un indiciu sigur al potentialului de invechire.
Prin echilibrul deosebit su finetea parfumului, Feteasca Neagra din gama Vinul Cavalerului este ideala pentru gratar, preparate din carne rosie cu sos si branzeturi."
   - extras din textul de pe contraeticheta Vinul Cavalerului - Feteasca Neagra 2008


Prima intentie a fost sa dau acestei postari un titlu continand cuvintele "in cautarea tipicitatii". Cei ce gusta sau citesc vor intelege de ce - se spune prin cercurile de initiati ca producatorii romani de vin nu reusesc, dintr-un motiv sau altul, sa obtina doua Fetesti Negre asemanatoare. Chiar mai rau, se pare ca reusesc cu greu sa mai obtina cate una care sa se potriveasca cu tipicitatea soiului. Asta e o problema mai delicata, fiindca dupa umilele mele cunostinte, nici tipicitatea asta nu e definita foarte clar; insa pare-se ca majoritatea surselor cunoscute mie accepta drept caracteristici principale prunele uscate si condimentul.

Toate lamentarile astea ar putea totusi sa te faca sa te gandesti ca poate problema nu e neaparat a producatorilor, ci a felului in care sunt definite caracteristicile pe care ar trebui sa le indeplineasca o Feteasca Neagra. Sau poate ca pur si simplu un vin atat de popular va fi abordat si de multi producatori fara standarde. Ceea ce inseamna ca o intrebare mai interesanta ar putea fi: producatorii buni (nu neaparat de renume) obtin in mod consistent anumite caracteristici comune pentru vinurile din soiul asta? Sau macar exista ceva comun Fetestilor Negre dintr-o anumita regiune? Sau si mai bine - se produce in tara asta vreo Feteasca Neagra buna? (se pare ca da, dupa cum vom vedea intr-o postare viitoare)

Dar nu vreau sa deviez prea mult de la subiect. Voi mai spune doar ca Feteasca Neagra care mi-a placut mie cel mai mult pana acum - si anume versiunea 2006 a Special Reserve de la Halewood - a fost o feteasca pe care multi o considera a fi mai degraba un Merlot (dupa gust, vorba si port). Insa eu, pe vremea in care am degustat-o, nu prea eram interesat de asemenea fineturi sterpe, ci doar de gustul ala minunat de fruct si tamaie, care-mi evoca mie o curte de manastire (cliesul mai utilizat e chilie de maicuta, dar n-am avut pana acum ocazia de a vizita asa ceva). Si din pacate, oricat de bun mi s-ar fi parut mie gustul ala, nu mi-l mai amintesc atat de in detaliu incat sa ma pot pronunta asupra indelung-pomenitei tipicitati. Si mai mult, mi-e teama ca de mi-ar fi dat sa am din nou in fata mea acea minunata licoare, m-ar interesa cat negru sub unghie de drama lipsei tipicitatii, gandindu-ma mai degraba cum sa obtin mai repede un pahar din care s-o pot savura din nou. (Aici ar fi doua posibilitati - fie sunt o bruta hedonista, fie nu cred atat de mult in categorisiri si norme).

Tinand cont de cele de mai sus, era clar ca nu ar fi potrivit titlul la care ma gandisem. Asa ca, dupa o scurta tortura a unui creier lenes, mi-am zis ca mai potrivit pentru postarea pe care o cititi ar fi titlul "In cautarea gustului pierdut". Desigur, o asemenea afirmatie necesita niste justificari. Trebuie sa recunosc ca primele pahare din acest vin nu mi-au placut deloc, fara sa pot sa gasesc insa in mod obiectiv ceva care sa fie profund in neregula cu Feteasca asta neagra. Atat mirosul, cat si gustul mi s-au parut prea puternice, din topor, simple si fara fineturi. E adevarat ca am regasit in gust prune si in final condiment, insa mai era ceva acolo ce-mi amintea de vinul nu foarte grozav si lucrat fara grija al vecinului de la tara. Nici culoarea nu mi-a placut - undeva intre grena si visiniu, dar cu o tenta grea de cenusiu. Un pic ca o capsuna lasata prea mult timp in frigider. Vinul parea ciudat - moale si prea puternic in acelasi timp; diluat, dar in acelasi timp dur. Mai pe romaneste, avea tanini puternici, dar nu prea avea gust.

Nu am sa insist prea mult cu prezentarea, intrucat suspectez fie un defect de sticla, fie un defect al degustatorului. Ultima varianta a devenit plauzibila dupa ce jumatatea mea mai interesanta a considerat ca vinul e bun - gasindu-l plin si placut. Mie mi s-a parut facut pur si simplu din struguri necopti, desi nici macar aromele vegetale sau minerale nu erau prezente. Voi evita insa o discutie despre subiectivitate in degustarea de (sau imbibarea cu) vin si il voi incadra deocamdata in gama lunga (asa cum veti vedea) a rateurilor fetestii negre romanesti, cu mentinunea ca voi incerca peste o vreme sa-i mai acord o sansa, in caz ca nu producatorul e cel de vina pentru cei 20 de lei irositi.

Cum totusi poate fi baut, 70 de puncte.

P.S.: Tot produsa SERVE Ceptura, asteapta cuminte deschiderea o sticla de Cuvee Charlotte 2007 - iar evenimentul asta se va inatampla curand. Desigur, e alta gama si cu totul alt pret, dar poate ca va mai reabilita un pic o prima impresie proasta lasata de acest producator de la care, tinand cont de laudele aduse de multi, ma asteptam la ceva mai bun.