sâmbătă, 9 octombrie 2010

Feteasca Neagra Special Reserve 2008

Iata un vin al carui producator (Halewood) a stiut sa-mi provoace o dilema: pe acelasi raft erau doua sticle complet diferite ca aspect, dar care contineau - cel putin conform etichetei - acelasi produs: Feteasca Neagra Special Reserve 2008. Preturile erau doar un pic diferite. Pana la urma, impresia ca sticla cu infatisare mai sobra era destinata mai degraba exportului a fost decisiva - pe ea am ales-o. In paranteza fie spus, se pare ca unele clisee din mentalul colectiv romanesc vor ramane cu mine pentru totdeauna.

Inainte de a incepe, trebuie sa va zic din nou de varianta 2006 a vinului astuia - ca sa nu va plictisesc prea mult, spun doar atat: ca desi am aflat mai tarziu ca avea mai degraba caracter de Merlot, reprezinta pentru mine un etalon interior pentru bucuria pe care o poate aduce un pahar de vin bine savurat. Apoi, mai trebuie zis ca sunt oameni mai priceputi ca mine care spun ca anul 2002 a fost unul exceptional pentru aceasta Feteasca Neagra (vezi topurile vinul.ro). Pana la urma, sa ramanem cu ideea ca gama Special Reserve are pedigree - si haideti sa vedem cum se prezinta varianta 2008.

Culoarea e un visiniu placut, e limpede si intensa. Aromele sunt de prune uscate si lemn - dar nu e un lemn vanilat - si lor li se adauga piper, dar si ceva floral. Nasul nu e chiar atat de intens si complex  pe cat ar putea parea din fraza anterioara, dar e interesant si frumos. Fructul nu e foarte prezent, si asta imi place - pana aici nu e un vin conformist.

Atacul e fructat - tot pruna uscata, apoi lemn destul de subtil, cu tranzitie spre dulceata de cirese. Pe final apare o componenta amaruie pregnanta, pe care o banuiesc a fi neplacuta in lipsa zaharului rezidual. Dar asa serveste la a face vinul mai interesant. Se simte si ceva piper - o bulina alba.

Postgustul e destul de lung, senzatia de cirese amare si mure e predominanta. Taninii sunt medii si aciditatea e buna. Alcoolul se simte totusi un pic neplacut pe final.

In concluzie, e un vin decent, chiar spre bun, insa in mod sigur vinificarea in demisec il ajuta sa fie mai placut decat Fetestile Negre din exemplele anterioare. Are si ceva tipicitate, in ciuda faptului ca olfactiv nu promite prea mult in directia asta. E usor de baut - probabil si din cauza restului de zahar, si in acelasi timp interesant, chiar daca nu prea complex.

Ii dau 76 de puncte - o firava umbra a productiei de cu doar doi ani inainte. Ce il ridica peste celelalte exemplare din seria neagra a Fetestii Negre din 2008 este echilibrul. Mai pe scurt, nu incepe la fel de specatculos ca ele, dar nici nu arata ca un edificiu de caramida construit pe piloni de lemn putrezit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu