vineri, 8 octombrie 2010

Vinul de la non-stopul din coltul strazii

Am trisat. Postarea asta nu e tomcai una de blog. E scrisa mai mult pe picioare, pe un caiet mic de matematica, folosind pixul. E scrisa mai cu atentie, mai absorbit - fiindca e ceva mai greu sa corectezi aplecat peste caiet. O transcriu in continuare.


L-am luat de la supermarketul din coltul strazii - un non-stop. Magazinul cu de toate si nimic, in care intri daca ai uitat sa-ti cumperi paine si brutaria s-a inchis. De fapt, vroiam sa iau de acolo o Feteasca Neagra de la Halewood (una din 2008), ca sa-mi desavarsesc plonjonul demonstrativ in hatisurile acestui soi. Si chiar cand ma resemnasem ca asta voi bea in seara asta, mi-a sarit in ochi o eticheta alba, mata, simpla, intr-un loc in care ochiul meu format se astepta sa observe traditionala butelcuta-borcan cu vin masa - un hit local la pret de nimic (dar pare-se apreciat de clientela fidela a magazinului - poate din cauza etichetei stralucitor inzorzonate sau a pretului sau a gustului chimic cel-de-toate-zilele).


Dar nu, acum pe raft era sticla asta simpla, normala, nepretentioasa. Sigur ca mi-a sarit in ochi! - prea era neconformista. Si cum cei care nu se conforma gustului curent nu sunt apreciati pe scara larga, m-am gandit ca ar fi bine ca macar eu s-o iau acasa si s-o scap de anonimat si de teroarea luminii cenusii de non-stop.


Ajuns acasa, am turnat vinul in pahar. L-am admirat cum se prelingea pe peretii recipientului cum putin alte vinuri fac. Culoarea era un visiniu-rubiniu foarte inchis - si parea ca anunta un vin nitel spectaculos. Mirosul era si el interesant: fruct puternic, dublat insa in mod egal de o componenta aparte, aparent mai minerala. Visina, lemn, cerneala, un pic de alcool - asa aveam sa-mi notez un pic mai tarziu, dupa ce terminasem deja masa.


Ca veni vorba de masa, l-am asociat (vorba vine!) cu branza de capra, rosii, bob in pasta de susan, cimbru uscat si lipie speciala de Ramadan. A fost star-ul mesei. In timp ce mancarea zacea inconstienta-n farfurie, lasandu-se devorata, el se infoia in pahar, se desfacea, ii ieseau pene noi si stralucitoare. Dupa ce am terminat de mancat, era altul. L-am admirat atat de mult in pahar incat dupa un sfert de ora mi-am dat seama ca inca nu-l gustasem. Imi era teama sa nu se risipeasca vraja - dar nu s-a risipit!


Primele doua inghitituri sunt fructate si tari. Apoi incepe sa se simta lemnul. Dar nu se simte violent, ca un ciomag din stejar (aromat) primit in plina figura, asa cum au obiceiul sa-ti administreze destule mult-prea-baricate vinuri de pe la noi (sunt oare vinuri destinate unor oameni pentru care gustul de stejar e ca aurul la gat?). Nu, aici lemnul vine un pic mai tarziu, parca prin surprindere. Gustul initial e de fruct, iar senzatia de lemn incepe sa se desprinda usor din cea de fruct, fara sa se desparta insa complet niciodata.


Dar oroare! - peste inca un sfert de ora de tihna, vanilia pare ca vrea sa ia totul. Vinul aproape ca se transforma intr-un tort cu crema galbuie si fructe. Doar era luat din raftul-vedeta ce mai ieri gazduia dulci si demidulci de calitate indoielnica. Sau poate ca m-am speriat eu, am exagerat, mi-am facut papilele sa creada ca pana la urma vraja tot se destrama.

Dar nu, vinul devenise doar mai usor, mai putin sobru - la inceput chiar era sobru - si incepuse sa mai dea si senzatia de dulce. Insa raul era deja facut. Scrisesem pana atunci doua pagini de caiet, din ce in ce mai entuziast, prins, absorbit de vinul din care nu sorbisem inca decat un pahar. Dar odata cu schimbarea asta am pus pixul jos. Sperasem ca asta va fi improbabilul, miraculosul vin de 90 de puncte luat pe ghicite de la non-stop, dar speranta murea. Ramanea un vin bun, dar deja cu prea multe pagini scrise pentru un vin doar bun. Asa ca m-am dus sa pun rufele la uscat si l-am lasat in pahar.

Am spalat dupa asta si vasele. Apoi m-am intors, rusinat de doua pacate: de a fi sperat prea mult si de a ma fi descurajat prea repede. Vinul devenise mai aspru, cu note amarui mai puternice si tente vegetale, cu condimente si un postgust lung, elegant. Nu devenise perfect, dar avea un echilibru incredibil, ii mai lipsea poate doar un pic de voluptate pentru a-l face exceptional. Mai avea si o complexitate simpla - fruct, lemn, vegetal, mineral, condiment - nu erau mii de arome, dar erau interesante, bine intrepatrunse, noi si parca diferite la fiecare inghititura.

Si atunci, cand l-am simtit in sfarsit exprimandu-se deplin, dupa aproape doua ore, m-am oprit din scris si l-am savurat. Nu mai aveam nici sperantele improbabile si nici dezamagirea previzibila de mai devreme; eram doar eu cu vinul si gandurile mele, pe care stia sa le acompanieze si sa le incurajeze precum putine vinuri romanesti stiu. Asta fiindca vinul de la magazinul din colt era, previzibil - frantuzesc.


Domaine la Croix Belle - Le Champ de Coq 2008 - 87 de puncte.

P.S.: A nu se intelege ca frantuzesc e automat mai bun decat romanesc. Doar ca vinul asta arata o experienta si o cultura a vinului pe care putine vinuri romanesti le arata. La mai multe!

P.P.S.: A nu se intelege ca evolutia vinului s-a incheiat acolo. Au mai aparut cimbru, piper, o planta rasinoasa si altele. Totusi, n-am vrut sa va plictisesc. Ar trebui sa va mai spun ca nu e un vin greu, cu arome puternice sau voluptoase. E mai degraba mediu, iar taninii sunt chiar supli - unul din putinele lucruri pe care le apreciez mai putin la el. Dar asta inseamna ca e extrem de usor de baut - poate prea usor, la cat de bun e.

2 comentarii:

  1. Hm, invidiez oamenii care au la coltul strazii un non-stop la care se gaseste Le Champ de Coq:) Totusi cei aproape 40 de lei pe care i-ai platit trebuiau sa te puna in garda ca nu-i doar un vin de masa "la borcan". Dar e un vin absolut ok, si eu sunt fan.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ah, eram sigur ca nu e un vin de masa "la borcan", altfel nu l-as fi luat. Ce e interesant e ca l-am "vazut" destul de diferit de cum l-ai vazut tu, dar amandoi l-am apreciat.

    Cat despre non-stop, se pare ca cineva de pe-acolo are din cand in cand inspiratia de a aduce vinuri interesante - de obicei nu gasesti mare lucru acolo.

    RăspundețiȘtergere