marți, 30 noiembrie 2010

Cabernet Sauvignon Arezan 2007 - Murfatlar

Sticla de Arezan e impunatoare, necomplicata, groasa, lata-n umeri, sugerand forta si virilitate. Un ochi atent poate insa deslusi pe eticheta un text contrastant de fin, aproape ilizibil - explicandu-ne ca Arezanul e un ritual geto-dacic de fertilitate a viei. Urmat de o petrecere pana-n zori, intetita desigur de vreun vin barbar baut din cupe de lut - sau poate cranii de dusmani. Acum, ca vremurile s-au schimbat nitel, eu m-am delectat cu acest vin dintr-un pahar special, doar dupa ce i-am scos dopul Nomacorc cu un tirbuson complicat.

Culoarea e un  rosu-granat destul de intunecat. Miroase a zmeura, coacaze negre, ierburi aromatice - de altfel foarte placute, piper alb macinat, vanilie, un pic de lemn-dulce. Ca sa fiu un pic agro-poetic, se simte in aromele astea seceta din vara anului in care-a fost facut. Vinul e mai putin dens decat te-ar face sa crezi culoarea, dar e dens chiar si-asa. Taninii sunt seriosi, dar imblanziti.

Cat despre gust... hopa! Fir-ar sa fie... strugure? Da, strugure, si fructe rosii de padure nu foarte coapte. Din pacate, gustul nu e pe masura aromelor. Si tot din pacate, e foarte greu de ignorat o componenta acra, neplacuta, care acopera cam orice ar mai vrea vinul sa exprime. Macar postgustul lung si elegant, de fructe de padure, salveaza intrucatva impresia.

Sincer, sunt dezamagit, fiindca intalnirea cu vinul asta incepuse chiar bine si promitea multe. M-am saturat sa scriu despre vinuri cu diferite probleme - blogul asta pare sa semene de la o vreme cu un concurs de frumusete pentru fete care nu pot zambi. Desigur, putem admira diferite lucruri la ele, dar ...

In concluzie, niciun punctaj, si sper ca peste o vreme sa fiu suficient de curios incat sa dau 65 de lei pentru un vin care m-ar putea dezamagi din nou. Daca voi ati avut o experienta buna cu Arezan, va rog impartasiti-o!

miercuri, 3 noiembrie 2010

Reserve de Monsieur Louis 2007 - mare vin de Bordeaux

In toamna anului 2007, vreun stramos al domnului Louis Eschenauer a decis ca acest vin va fi bagat in butoaie de stejar, pastrat o vreme acolo, apoi inca o vreme la sticla, si in final vandut sub denumirea de "Reserve de Monsieur Louis". Cum nu l-a tinut prea mult, dupa vreo 3 ani de la recolta il putem gasi falnic in rafturile de supermarket romanesc. De acolo l-am cules si eu si l-am pastrat inca o vreme, la randul meu, intr-unul din rafturile dulapului de bucatarie. Adica la orizontala, intuneric si relativa racoare. Rezerva lui nea' Sorin. Iar in seara asta l-am desfacut, curios fiind daca Louis (sau stramosul lui) a pus la pastrare ce trebuia sau nu.


Nasul e interesant, cu arome de lemn-dulce, visine, vanilie si poate ierburi aromatice. Atacul nu e unul foarte indraznet, dar e neobisnuit - vine doar cu o impresie de coacaze negre si mure, care se transforma insa incet intr-o senzatie relativ neplacuta de usoara acreala si astringenta exagerata. Postgustul, dominat de senzatia de prune nu foarte coapte, apare pe neasteptate dar dureaza mult. Este un vin cu aciditate maricica si tanini destul de duri, iar astea nu sunt balansate complet de fruct; e deci un pic auster, dar nu exagerat.

Ii dau 75 de puncte - si ar fi primit semnificativ mai mult daca nu ar fi avut acea senzatie acra-astringenta neplacuta. Totusi, punctajul e destul de mic pentru un vin de 40 si ceva de lei. Pe langa pret, frumoasa idee a organismelor de reglementare franceze de a permite oricarui vin care satisface criteriile AOC Bordeaux sa afiseze denumirea pompoasa de "Grand Vin de Bordeaux" nu poate decat sa induca si mai mult in eroare un consumator neinformat. Eu l-am cumparat din masochism si curiozitate - fiind destul de sigur ca nu va fi grozav, dar sper ca nu vor mai fi multi alti cumparatori la pretul asta.


Inchei cu o observatie: se pare ca recunosc mirosul sau gustul de visine in vasta majoritate a vinurilor incercate - ceea ce ma face sa cred ca e vorba mai degraba de o asociere emotionala cu mai multe gusturi des intalnite decat de o prezenta reala a acestui gust.