vineri, 7 ianuarie 2011

Castel Starmina - Negru de Dragasani 2008 - Vinarte

Trecand peste uimirea cauzata de faptul ca un Negru de Dragasani poate avea D.O.C. Starmina (hmm, Busuioaca de Bohotin de Jidvei?), sunt bucuros ca cei de la Vinarte s-au hotarat sa includa soiul asta intr-una din gamele lor "consacrate" - fiindca pentru intervalul lor de pret, vinurile din gama Castel Starmina s-au dovedit a fi destul de reusite de-a lungul timpului.

Acum ca am inceput, pot sa fac o paranteza si sa mentionez inca nepovestita vizita la Agricola Stirbey din finalul anului trecut, cu ocazia careia am intalnit un Negru de Dragasani nu doar foarte bun, ci si interesant - un vin aparte, solar si intunecat in acelasi timp. In urma vizitei asteia, eram foarte curios in ce masura un alt producator poate valorifica potentialul acestui soi neaos romanesc - obtinut de altfel doar acum vreo douazeci de ani din incrucisarea Negrului Vartos cu Saperavi. Recunosc, termenul "neaos" e folosit un pic ironic, dar pana la urma e vorba de un soi "inventat" la noi si cu un parinte despre care unii spun ca era cultivat pe-aici inca din vremea dacilor. Nu stiu daca sa-i cred, dar nici n-am baut vreodata Negru Vartos ca sa pot sa ma pronunt...

Dar inainte sa umplu blogul de erori logice, sa trecem la lucruri mai serioase - si anume sa vedem ce au produs cei de la Vinarte in anul de gratie 2008 din soiul asta. Am turnat primul pahar dupa 30 de minute de aerare regulamentara in sticla (in care o suprafata foarte mica de vin a intrat in contact cu o cantitate foarte mica de aer - chiar functioneaza treaba asta?). Culoarea era frumoasa, un rosu intens cu nuante violacee. Atacul evoca fructe rosii de padure, insa o nota astringent-lactata de iaurt suprafermentat strica apoi tot, fiind si destul de persistenta.

Asa ca dupa un pahar baut nu cu mare bucurie, am bagat vinul in frigider si l-am deschis din nou a doua zi. Surpriza - impresia neplacuta de iaurt stricat disparuse! Am regasit in schimb fructele de padure, insotite de data asta si de visine, dude rosii si lemn. Gustativ, primele senzatii sunt - surpriza! - fructate; in paranteza fie spus, impresia de dude e neobisnuita, dar deloc rea. Vin apoi vanilie, condimente, poate un pic de cerneala, in continuare sustinute de o structura puternica de visine. Taninii se simt, dar sunt foarte fini, corpul e mediu spre suplu iar vinul se bea cu usurinta si, indraznesc sa zic, placere. In ciuda faptului ca era sa ajunga in chiuveta ...

Verdictul e simplu: 79 de puncte pentru ce a fost a doua zi, 68 pentru prima (fiindca putea fi totusi baut). Ramane totusi o intrebare: cu cata grija e tratat vinul asta de producator? (pentru alte referinte, vezi aici si aici)

4 comentarii:

  1. Pe asta din gama Castel Starmina nu l-am incercat, dar vad ca nu e mare diferenta. Sunt curios de cel de la Stirbey.

    RăspundețiȘtergere
  2. Pe cel de la Stirbey il recomand din toata inima. Voi ajunge la un moment dat sa scriu si despre el.

    RăspundețiȘtergere
  3. 1. Bogdan, eu zic ca l-ai incercat. Ca altul nu fac. Desi si eu l-am incercat tot pe acela din poza ta, am impresia ca-i acelasi cu cel despre care vorbeste titularul.
    2. Pe langa batranul despre care am scris, trebuie sa spun ca l-am incercat si pe 2008, asta de care povestesti tu. Am avut aceasi senzatie ca la saperavi georgian(stii tu care). Adica era usor oxidat, cu structura dar nitel dus. Amu' sincer n-o sa mai cumpar vinul asta niciodata, pana la urma te intrebi da' de ce. Sunt atatea la pretul asta cu ceva mai multa satisfactie.

    RăspundețiȘtergere
  4. @George:
    Fair enough! Acu' insa stau si ma intreb daca ce consideri tu oxidat e ce consider eu duda ... :)

    RăspundețiȘtergere