luni, 31 ianuarie 2011

Chateau Magnol 2007 - Barton & Guestier

Vinul despre care voi vorbi in seara asta e facut de una din cele mai mari si vechi firme de négociants - Barton & Guestier sunt in the wine business de pe la 1725. Négociant-ii astia sunt niste baieti mai orientati pe partea comerciala a lucrurilor. Ei cumpara struguri, must, vin, ce s-o gasi si ce-o fi mai bun (sau ieftin) de pe la diversi producatori care n-au forta sau dorinta de a se ocupa de imbuteliat, pastrat si alte nebunii. Apoi aduc vinul la forma lui finala (daca au cumparat doar struguri vor trebui sa-i transforme singuri in vin) si il imbuteliaza sub propriul nume.

Dar nu va temeti, Chateau Magnol este chiar sediul lor - deci de data asta vorbim despre un vin facut de ei, din struguri crescuti de ei. Castelul e in Haut-Médoc, pe malul stang al Girondei si vinul produs acolo e categorisit ca fiind Cru Bourgeois. E un cupaj de Merlot, Cabernet Sauvignon si Cabernet Franc, in proportii pe care n-am avut inspiratia sa mi le notez.

Acum, ca sa nu va obosesc prea tare, am sa fac exact ce face si vinul asta dupa ce e turnat in pahar - voi trece direct la subiect. Culoarea e un rubiniu inchis, intens si curat. Aromele s-au relevat imediat, aproape fara sa fie nevoie a ma apropia prea mult de pahar. Ce se simtea prima oara erau coacazele negre si rosii - trebuie sa repet, foarte intense, dublate discret de ciocolata, vanilie si ierburi provensale. Dupa inca jumatate de ora, pentru bucuria simturilor, au aparut si ciresele amare, insotite de note usor mentolate.

Dupa un asemenea inceput fulminant, primul gand care aparea era o intrebare - nu cumva va fi asta inca unul dintre multele vinuri a caror vraja dispare odata cu prima inghititura? Ei bine, ingrijorarea a fost risipita rapid. Gustul nu dezamageste - notele fructate intense din atac par a fi continuarea fireasca a mirosului si sunt insotite de tonuri minerale care aduc un binevenit echilibru. Taninii sunt foarte matasosi, iar aciditatea bine echilibrata inlesneste tranzitia spre un postgust lung, usor condimentat, cu piper verde in prim plan.


Vinul e relativ simplu, dar intens, fructat, usor de inteles si de baut - intr-un cuvant modern. Nu e genul de licoare cu care sa porti un dialog interesant si lung, dar e in acelasi timp suficient de elegant incat sa nu oboseasca. 81 de puncte. Si, tineti-va bine, s-ar putea sa fie ultima oara cand dau puncte unui vin, desi decizia nu e inca definitiva.

2 comentarii:

  1. Hmmm... nu l-am luat, era cumparat de un prieten de prin strainataturi si l-am baut impreuna. :)

    RăspundețiȘtergere