marți, 4 ianuarie 2011

Sfantul Ioan vazut in Bucuresti. S-a intalnit cu Printul Mircea!

In primul rand, la multi ani sanatosi tuturor !

Cum probabil ati ajuns aici manati fie de spirit religios, fie de vreun link de pe site-ul OTV, e timpul sa va dau asteptarile peste cap - asta e un blog de vin. Iar Sfantul Ioan e un vin produs de cei de la Oprisor - in cazul nostru in 2009, si incadrat in gama Cupola Sanctis. Pare un vin menit cadorisirii cuiva ce poarta numele respectivului sfant - nimic rau in asta, desi personal nu rezonez prea mult cu ideea ideilor de cadou date pe tava.

Prince Mircea, pe de alta parte, e un vin produs de cei de la Vinarte (cel de fata a fost facut in 2008) - alintat adeseori cu sintagma fratele mai mic al lui Prince Matei, daca asta va spune ceva. Acu' de ce-o fi Matei mai mare ca Mircea, numai istoria secolelor VIX si XV ne poate lamuri, sau poate cei de la Vinarte. In orice caz, Mircea e al mai ieftin dintre frati, si cel ce se mai gaseste prin supermarketuri.


De-acum va intrebati probabil ce au Sfantul Ioan si Prince Mircea in comun. Rapsunsul e simplu - sunt cele doua vinuri baute acum vreo doua seri alaturi de doi prieteni, o viitoare sotie si-o pisica ascunsa. In general scriu despre un singur vin (din care beau macar in doua zile consecutive), insa acum voi face o exceptie de dragul vostru si-al vinurilor.:)

Sfantul Ioan aminteste de Cabernet-ul 2008 al celor de la Enira (vezi aici si aici) - de care insa se deosebeste printr-un plus de subtilitate. Buchetul e complex si elegant - fructe de padure, note vegetale, un pic de visina si pruna, condimente, piper. Gustul e dominat tot de fructe negre de padure, corpolenta e medie, cu textura foarte placuta. Taninii sunt poate un pic agresivi la inceput (dar doar un pic), insa devin fini si blanzi odata cu aerarea, in timp ce gustul prinde note de fructe uscate, ciocolata si tabac. Un vin foarte bine echilibrat, interesant, usor de baut, al carui singur cusur e postgustul un pic sters.

Prince Mircea e un vin mai agresiv, mai baricat - dar totusi deloc rau. E un pic mai greu de inteles si acceptat, cu tanini mai duri si aciditate mai putin blanda, insa in acelasi timp mai fructat. Visinele si prunele eclipseaza fructele de padure, iar in plus apar note de condiment, vanilie, lemn si chiar o senzatie de ciocolata. E un vin destul de astringent si acid, de asortat cu mancaruri grele, insa in acelasi timp destul de complex si placut pentru cine are rabdare sa-l inteleaga.

Mi-au placut ambele, fiecare in felul lui. Sfantul Ioan este vinul mai usor de inteles, dar in acelasi timp rafinat, in timp ce Prince Mircea e probabil mai greu de apreciat, mai ales cand nu e acompaniat de mancare. Sfantul primeste 85 de puncte, iar printul 82 - o noua victorie pentru sfinti in lupta lor continua cu printii (aceasta ultima propozitie fiind practic o invitatie catre o intepretare psihanalitica a textului)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu