luni, 28 februarie 2011

Zilele vinul.ro - editia februarie 2011

Probabil stiti deja ca weekendul trecut s-a desfasurat editia de februarie a zilelor vinul.ro - eveniment la care am avut bucuria sa particip. Si fiindca am petrecut destul de mult timp acolo, voi incerca sa distilez in urmatoarele randuri amintirile, senzatiile si ideile care mi se par mai interesante.

In privinta vinurilor degustate, nu ma voi lansa intr-o descriere prea amanuntita a tot ce am intalnit acolo, fiindca, inevitabil, am petrecut destul de putin timp cu fiecare vin in parte. In plus nu am luat deloc notite - ce am urmarit de la bun inceput a fost sa va vorbesc doar despre vinurile care mi-au ramas cumva in memorie fara ajutorul vreunui mijloc extern. Asadar, voi prezenta doar ce m-a impresionat cel mai mult - si in special ce m-a impresionat in sens pozitiv.

Lansarea spumantului Prince Stirbey a fost din punctul meu de vedere evenimentul cel mai important al weekendului. N-a fost o lansare cu tam-tam, ci una in care vinul a fost lasat sa vorbeasca, fara umpluturi inutile si artificii publicitare. Spumantul e bazat suta la suta pe Cramposie, si e un vin extra brut, care nu se bazeaza pe zahar pentru a impresiona papilele gustative. Aromatic, eu am simtit note citrice, minerale si florale, elegante, fara intensitate excesiva, dar in acelasi timp capabile sa ajunga cu usurinta la zona aceea din creier, suflet sau cum vreti sa-i ziceti unde mirosul, gustul si afectivitatea se intretaie. Structural mi s-a parut a fi foarte echilibrat, ca de altfel mai toate vinurile facute de Oliver Bauer. Pe scurt, mi-a placut foarte mult si nu poate decat sa ma bucure ca in sfarsit un producator roman serios s-a hotarat sa umple golul imens din piata. Sper ca si altii vor fi inspirati de ideea asta.

De altfel, as zice ca toate vinurile celor de la Price Stirbey merita incercate - mie mi s-au parut printre cele mai anti-industriale vinuri din toata degustarea (pe langa cele de la Casa Olteanu). Voi mai mentiona Sauvignon Blanc-ul, atat in varianta "normala", cat mai ales exceptionalul Vitis Vetus 2008 - rodul unor vii de vreo doua ori mai batrane decat mine - pentru care am rezervat o postare separata. La capitolul vinuri rosii, Merlot-ul din 2007 mi s-a parut a fi pentru moment cel mai echilibrat, si mi-a facut o impresie mult mai buna decat cel baut asta-iarna intr-un restaurant (probabil acela nu fusese pastrat bine). Totusi nu am incercat Feteasca Neagra 2008 - o sticla ma asteapta insa acasa, unde imi va fi mai usor sa stau de vorba cu ea.

Vreau insa sa va povestesc si de alti producatori fiindca, in ciuda unei usoare uniformitati a vinurilor prezentate, am mai descoperit destule alte lucruri demne de mentionat.
De exemplu, cei de la Casa Olteanu (pare-se afacerea de familie a unui preot din dulcele targ al Iesilor) produc niste vinuri albe echilibrate, proaspete, cu aciditate vioaie. Aligote-ul a fost o adevarata surpriza - fructat si foarte elegant, iar Feteasca Regala s-a ridicat si ea la inaltime.
De la Basilescu - pe langa deja faimoasa Feteasca Neagra Ancestral, am incercat si Feteasca Neagra Eclipse 2009, care mi-a adus aminte prin arome de o inghetata de vanilie cu fructe de padure: coacaze negre, fragi si poate chiar capsune. Mirosul respectiv m-a transportat pe loc inapoi in copilarie - lucru care mi-a placut, desi adultul din mine gandea ca ceva nu e tocmai in regula. Am incercat si Busuioaca de Bohotin, extrem de parfumata, un adevarat dezmat senzorial, vin pe care insa nu cred ca am reusit sa-l evaluez mai departe de atat.
Cei de la WineRo au oferit in prima zi doar tanarul Merlot Alira, un vin modern, mai extractiv decat majoritatea celor prezentate de alti producatori, cu arome intense, insa nu neaparat pe gustul meu. A doua zi si-a facut aparitia si cupajul Enira 2007 (fratele mai mare si mai... bulgar), un vin oarecum in acelasi stil, insa mai echilibrat si complex.
Cat despre Domeniile Dealu Mare Urlati, nu va mai bat la cap cu vreun Paganus. De data asta voi vorbi despre Incantation - varful lor de lance - un cupaj de Feteasca Neagra (40%), cabernet Sauvignon si Merlot (cate 30%). Mi s-a parut a fi un vin mult mai modern - se simte ca a petrecut 9 luni in baricuri, mai putin taninos si acid, dar in acelasi timp si mai putin original si fidel strugurelui decat cele din gama Paganus. Totusi e vin pe care nu poti sa nu-l placi, destul de echilibrat si in mod sigur mai usor de inteles. Il voi mai incerca pe viitor pentru o descriere mai pe larg.
De la Cramele Oprisor mi s-a parut demn de pomenit doar atipicul Cabernet Sauvignon-ul La cetate Miracol din 2008 - caruia George Mitea i-a facut o descriere foarte inspirata (chiar daca eu i-as da un scor mai mic).
Pe cei de la Corcova i-am lasat intentionat la urma fiindca au fost printre producatorii pe care i-am apreciat in mod deosebit. Toate vinurile lor mi s-au parut echilibrate, tipice, fara excesul de fruct si vanilie deja comun si vinurilor romanesti. Tind sa-l cred pe oenologul Laurent Pfeffer cand spune ca incearca sa exprime in vin doar ceea ce ofera strugurii. Nu voi scrie mai mult despre vinuri - pe unele din ele deja le-am abordat (vezi aici si aici), iar pe celelalte voi incerca sa le prezint cat de curand.

Impresia mea generala e ca vasta majoritate a vinurilor prezentate au fost de calitate - si asta e un motiv de bucurie. Totusi, multe din ele sunt poate un pic prea uniforme, tributare stilului easy-drinking si spectaculos, impus de "colaborarea" dintre gusturile consumatorilor si directivele multinationalelor de vinuri. Desi nu multe, vinurile care au incercat sa depaseasca norma asta mi s-au parut cu adevarat bune (majoritatea celor mentionate mai sus). In alta ordine de idei, ce m-a mai impresionat a fost prezenta directa a oenologilor de la mai multe crame (Stirbey, Corcova, Avincis si poate si altii) - oameni deschisi, gata sa vorbeasca despre vinurile si ideile lor.

In final, nu trebuie uitati cei de la vinul.ro, care merita felicitari pentru organizarea eficienta, locatia inspirat aleasa si selectia interesanta de producatori.

joi, 24 februarie 2011

Pinot Noir Reserva 2003 - Cramele Recas

Am descoperit zilele trecute un nou vin produs de Cramele Recas. De fapt nu e chiar nou - e vorba de un Pinot Noir Reserva din 2003, o un vin de a carui existenta stiam foarte vag si pe care nu ma asteptam deloc sa-l gasesc in raft de supermarket.

Eticheta ne informeaza ca au fost produse doar 17.000 de sticle, al caror continut a petrecut in prealabil 12 luni in baricuri de stejar romanesc si unguresc si ca winemaker-ul a fost David Lockeley din Stellenbosch, Africa de Sud. Eu insa cred ca ar fi mai interesant sa vedem cum a fost vinul.

Culoarea e un rosu granat destul de intens, curat.

Pentru constructia mirosului se impletesc sugestii de fructe negre de padure, capsune, prune, tabac si fum. Rezultatul e proaspat si elegant - dar nu incerc sa sugerez o eleganta de salon, ci una un pic mai rustica.

Atacul e dominat de aceleasi fructe negre de padure - foarte perceptibile si retronazal, urmate de nuante de prune coapte si ardei. Acestea din urma continua si in postgustul lung, sustinut de o aciditate foarte proaspata si tanini inca in putere, dar fini. Lemnul se simte si el, insa e foarte bine integrat in ansamblu, aducand o usoara nuanta de vanilie si de... lemn.

Un vin care sugereaza mai mult finete decat forta, dar foarte echilibrat si surprinzator de proaspat pentru varsta lui. Pe scurt, e foarte bun. 86 de puncte. 50 lei, G'Market (sau Gima), daca nu l-am luat pe ultimul.

Later edit: Vinul impresioneaza si a doua zi, cand pare chiar mai complex, cu note de carne proaspata, visine si maghiran. Insa fiti avertizati, aciditatea destul de intensa si relativa lipsa a senzatiilor dulci il fac un vin destul de greu de inteles pentru cei obisnuiti cu licori de lume noua. Eu i-am upgradat punctajul cu inca doua puncte.

miercuri, 23 februarie 2011

Obscure dar bune

Mai demult v-am amenintat cu publicarea unei liste negre de vinuri ce trebuie lichidate grabnic, ordonate dupa prioritate. Cum am inceput sa am dubii serioase in privinta utilitatii acestui demers, va voi prezenta deocamdata o lista de vinuri mai putin cunoscute care mi-au placut. E vorba de vinuri despre care se gaseste o cantitate minima de informatii pe internet, dar despre care eu cred ca merita o promovare mai buna. Sortarea e facuta oarecum temporal, nu dupa punctaj sau cine stie ce altceva. Nu vreau sa fac un top, fiindca mi se pare ca toate vinurile astea merita incercate. Oricum, momentan lista e scurta, dar promit s-o updatez.

Feteasca Neagra Paganus 2007 - Domeniile Dealu Mare
S-a mai scris despre el in ultima vreme, dar parca tot nu primeste suficienta atentie.

Merlot 2008 - Negrini
Unul din cele mai bune vinuri de 15 lei pe care le-am intalnit. Zace necumparat prin diverse supermarketuri.

Cadarca 2006 - Wine Princess
Nu e vorba de celebra ei sora ei mai mare (Cadarca Reserve), ci de versiunea "simpla", mai ieftina si mai usor de gasit.

Cabernet Sauvignon Prestige 2007 - Domeniile Coroanei Segarcea
Trebuie sa va previn ca n-am baut decat un pahar, asa ca s-ar putea sa ma insel in privinta acestui vin. Paharul ala a fost insa suficient de bun incat sa risc sa-l includ aici.

Terra Rossa 2007 - Domeniile Clos de Colombes
Un vin despre care nu am scris pe blog (in plus am pierdut si notele de degustare), dar caruia ii pastrez o amintire foarte placuta - destul de sobru aromatic, echilibrat, cu o structura excelenta. Poate un pic cam scump si greu de gasit.

Lista se incheie aici - se vede ca n-am fost un bautor prea harnic. Daca aveti si voi sugestii de astfel de vinuri, lasati un comentariu. Promit sa incerc vinul respectiv si, daca mi se pare ca e cazul, sa-l adaug la lista.

Disclaimer: Asta nu e un articol publicitar. Vinurile astea au fost descoperite intamplator si mi-au placut foarte mult. Daca sunteti producator si vinul dv. lipseste din lista, inseamna ca desi e bun, mie mi se pare ca se gasesc suficiente informatii/texte laudative despre el. Aici vor fi adaugate doar vinuri pe care eu le voi considera (in mod subiectiv) cvasinecunoscute, chiar daca producatorul in sine ar putea fi cunoscut. De exemplu, am fost tentat sa adaug aici si Feteasca Regala Genius Loci 2007 de la Prince Stirbey (un vin exceptional despre care la un moment dat se gaseau doar vreo trei randuri de text pe tot internetul), dar am descoperit ca tocmai a fost promovat intens la rubrica Vinul Saptamanii de pe stiti-voi-ce-site.

marți, 22 februarie 2011

Regional Wine of the Aegean Islands - 2008 (da, se pare ca asa se numeste)

Sambata 12 februarie 2011, la ora la care undeva in Bucuresti incepea o noua manifestare a decadentei societatii moderne (cina/degustarea in intuneric total), eu intram triumfal intr-un loc plin de lumina - Supermarketul. Ma rog, intrarea nu era tocmai triumfala - impingeam cu greu un carucior pentru cumparaturi ale carui roti scartaiau infiorator, iar tusea agasanta care ma prinsese atragea atentia acelor clienti care reusisera sa ignore scartaitul.


Din fericire m-am putut opri repede, fiindca exact langa intrare era raionul de vinuri - locul in care eu unul visez cu ochii deschisi. Vedeam in rafturi tot felul de vinuri necunoscute din Liban, Turcia Spania, sau - tineti-va bine - din insulele Marii Egee. Si astfel, am fost lovit de paradoxul alegerii. Atat de multe vinuri diferite si nestiute, o suma limitata de bani in portmoneu si treizeci de minute pierdute incercand sa iau decizia cea mai buna. Incepeam sa ma simt nefericit.

Pana la urma, am ales ce-mi imaginam a fi o portie de soare si caldura la sticla, pompos intitulata Regional Wine of the Aegean Islands. Care din insulele Marii Egee era sursa acestui vin? Nu era deloc clar. Ma rog, investigand pe siteul celor de la GWC (Greek Wine Cellars), se pare ca exemplarul asta e de prin Rhodos, dar cine poate sti precis? In orice caz, eticheta cu prea multe informatii ambigue nu promitea foarte multe din partea continutului sticlei. L-am baut de-abia peste o saptamana, si iata cum s-a prezentat:

Culoare rubinie de intensitate medie, cu niste reflexii violacee.
Mirosul e dominat de fructe rosii de padure (nu foarte coapte), cu zmeura iesind clar in fata. Se mai simt struguri si prune, insotite de sugestii vegetale si minerale - ardei, ierburi salbatice, menta, piper, pamant, sare.
Gustul e o continuare fidela a mirosului, cu aciditate vioaie si tanini putini, cu o textura relativ fina. Corp mediu. Postgust destul de lung, piperat, cu fructe de padure rosii si ardei.

Un vin cu arome destul de concentrate, dar fara cine stie ce senzatii dulci. Mi-a placut, desi e poate un pic vulgar in exprimare, cu fructele lui prea intense. Dincolo de puncte (pe care nu le dezvalui), un vin demn de incercat si o surpriza placuta, mai ales la pretul de 18 lei sticla.

In incheiere, o melodie care ar putea avea legatura cu restul postarii (va trebui sa fiti multumiti cu ambiguitatea).

duminică, 20 februarie 2011

Syrah Reserve 2009 - Corcova

Stiu ca ati venit aici pentru vin, deci sa trecem direct la actiune:

Culoare intensa, de care nu sunt insa sigur din cauza conditiilor de luminozitate. Mi s-a parut a fi nefiltrat.

Imediat dupa deschidere mirosul este destul de restrans in exprimare. Am simtit mai intai fructe de padure, lemn si vanilie, dar aromele evolueaza odata cu aerarea. Asa ca mai tarziu apar cirese amare si ciocolata, iar fructele de padure devin mai putin timide. Dupa vreo jumatate de ora se simt chiar tonuri carnal-sarat-afumate - sa fie celebrul bacon? Mie asa mi s-a parut. Apar si niste nuante vegetale, de buchet de ierburi aromatice. Devine deci complex, iar intensitatea aromelor e una moderata.

Papilele gustative sunt atacate cu fructe de padure si cirese amare, care de altfel se simt foarte bine si retronazal. Nu va imaginati insa nici aici o exprimare foarte intensa. Impresii usoare de ciocolata neagra si vanilie deschid cortina pentru taninii abundenti, dar cu o textura intre catifea si matase. In sprijinul lor vine o aciditate moderata, suficienta pentru a-i aduce echilibru. Vinul este corpolent - iar aceasta corpolenta este intr-atat de evidenta pe final incat eclipseaza un pic postgustul, de altfel destul de scurt.

Nu e o bomba de fruct, nici un vin auster. Mi s-a parut destul de feminin-matasos, dar totusi echilibrat. 83 de puncte.

joi, 17 februarie 2011

Feteasca Neagra Cocosul 2009 - alt vin?

Daca ati citit postarea initiala despre aceasta Feteasca Neagra ati constatat ca n-am fost prea bucuros s-o intalnesc. Probabil la fel de putin bucurosi s-au simtit si cei de la Recas, din moment ce mi-au trimis prompt o mostra pentru comparatie.

Nu am sa va tin in suspans - raceala mi-a trecut, l-am baut si nu e alt vin fata de cel incercat prima oara. Insa e in mod sigur mult mai in forma! Culoarea e intensa de data asta, un rosu-purpuriu destul de inchis. Mirosul vine cu aceleasi fructe de padure si prune, insa spre bucuria mea notele lactate-fermentate au disparut. Aerarea aduce mai intai visine, apoi cerneala si piele. Gustativ, mi-a atacat papilele cu coacaze negre si prune, a continuat cu o senzatie neobisnuita de catina, dizolvandu-se lung si placut in impresii de cirese amare si prune coapte, insotite de stropul necesar de piper. De altfel - ma repet - vinul mi se pare destul de asemanator cu cel baut prima data. Exista insa doua diferente care schimba radical perceptia: absenta senzatiilor initiale neplacute si aciditatea mult mai sprintara, care sustine intreg ansamblul si-i da coerenta.

As zice ca vinul asta e elegant si un pic rustic in acelasi timp, daca o astfel de combinatie este posibila. Elegant prin echilibru si prospetime, rustic prin prezenta destul de discreta a senzatilor dulci si prin aromele intense si un pic neobisnuite de catina. Imi place stilul asta de vin: nepretentios dar echilibrat si interesant, diferit de marea masa a vinurilor "moderne" si totusi usor de baut. 83 de puncte.

Ce ma mahneste e ca a fost nevoie sa primesc sticla direct de la producator pentru a bea un vin pe care sa-l apreciez. Nu cred ca asta e la indemana consumatorului de rand, iar daca n-as fi scris acest blog in mod sigur nu mi s-ar fi intamplat. Tocmai de asta, recomand sa il cumparati fie de la magazinele Cramelor Recas, fie dintr-un alt magazin in care chiar aveti incredere. Super/hyper-marketul nu pare cea mai buna optiune, cu toate ca exista unele unde conditiile de pastrare sunt relativ decente. Iar celor de la Recas - nu e pacat ca vinul asta pentru care in mod evident s-a muncit sa moara prin rafturi inundate de lumina si caldura? Se poate schimba ceva in privinta asta?

miercuri, 16 februarie 2011

Feteasca Neagra Ancestral 2008 - Crama Basilescu

Fiindca inca nu mi-a trecut raceala, voi aborda din nou un vin pe care l-am experimentat acum ceva vreme - de-acum celebra Feteasca Neagra Ancestral de la Crama Basilescu. E greu sa vin cu ceva nou despre el, blogosfera e deja plina atat de laude, dar si de descrieri foarte reusite. Voi incerca deci sa punctez doar ce mi s-a parut mie interesant.

In primul rand, cred ca e demna de luat in seama o informatie de pe eticheta - CIB (cules la innobilarea boabelor). Inseamna asta ca strugurii din care e facut acest vin au fost atacati de un mucegai nobil (Botrytis cinerea)? Momentan nu mi-e foarte clar, poate ma lamuriti voi. Ce e sigur e ca vinul e facut din boabe uscate, cu un continut ridicat de zahar si arome concentrate. Este primul vin rosu sec clasificat astfel pe care il intalnesc, si pot spune ce au grait si altii - ca este intr-adevar foarte concentrat (in special gustativ), iar zaharul a dus la obtinerea unui continut ridicat de alcool - 14,8 %.

Dar nu inspre latura tehnica vreau eu sa alunec. Ca tot vorbeam mai sus de arome, Feteasca asta vine cu o oferta bogata si dulce - prune uscate (transformate miraculos in gem odata cu aerarea), piper, fructe confiate si stafide. Insa nu va imaginati ceva bombastic - nu se mizeaza pe intensitate, ci pe finete. Mirosul este insa doar un preludiu, pentru ca odata luata prima inghititura, senzatiile dulci de fructe coapte, uscate sau confiate continua intr-o maniera mult mai dezinhibata. Mai mult, isi iau ca insotitoare in demersul lor decadent impresii de ciocolata, vanilie si condimente orientale. Dar nu va speriati! Din fericire, vinul poseda aciditatea si taninii catifelati necesari pentru a-si arunca o binevenita roba peste formele ispititoare, lasand descoperit doar atat cat e nevoie ca sa-ti imaginezi restul.

Ca o concluzie logica, voi afirma ca vinul asta sugereaza voluptate si erotism feminin (trebuia sa vin si eu cu o contributie originala, nu?), si deci referirile la asocieri culinare sunt total nepotrivite. As zice ca in cazul asta e mult mai importanta persoana cu care-l asociati. In sfarsit, Feteasca Neagra si-a gasit o intrupare pe masura numelui soiului, chiar daca denumirea comerciala de "Ancestral" nu e cea mai potrivita in contextul unei astfel de viziuni.

luni, 14 februarie 2011

Novac 2008 - Prince Stirbey

Din pacate nu ma voi putea tine de planul expus in finalul postarii anterioare. Sunt racit, deci nu e momentul potrivit sa degust un vin. Asa ca voi termina o postare deja inceputa, dar mult amanata despre o sticla de Novac Prince Stirbey din 2008, adusa de mine chiar de la locul ei de nastere.


Am scos recipientul din cutia lui de carton cu un sentiment de nerabdare si bucurie. Imi aminteam bine vinul asta, mi-a placut foarte mult baut acolo, la tata lui. Si asa cum ma asteptam, odata dopul scos am trait o senzatie de deja-vu. Insa a fost, daca-mi este permis, un deja-vu complet surprinzator - asta nu parea a fi vinul din degustarea de la Stirbey, de care-mi aminteam cu mare bucurie, ci mai degraba o clona a Merlot-ul La Cetate din 2008. Asta nu era deloc bine, si insemna fie ca imi aminteam gresit, fie ca trebuia sa mai astept. Totusi, un pic de rabdare mi-a dovedit ca nu era asa - iata ce am scris in acea seara si in ziua urmatoare:

Culoare rubinie curata, destul de deschisa.
Arome initial intense, combinatie de sobru si dulce - fructe de padure, gem de prune, un pic de visine, ciocolata, vanilie, ierburi provensale. Dupa aerare apare o senzatie usor metalica si o nota de prune afumate.
In plus, senzatiile dulci tind sa se estompeze/integreze la temperatura mai mica - ceea ce face aromele sa devina foarte placute.
Atacul aduce si el impresii dulci prea intense pentru gustul meu. Gem de prune - dar care se estompeaza rapid, insotit de fructe de padure. Din nou, senzatia de dulce incepe sa dispara odata cu aerarea - in special a doua zi, cand ansamblul capata echilibru.
Corpul este relativ subtire, taninii fini iar aciditatea ridicata, insa fara a cadea in extreme.
Postgustul este lung, dominat de aceiasi suspecti de serviciu - fructe de padure, prune, visine (cu o nota lemnoasa ca de sambure de visina zdrobit).


Desi initial pare un pic bombastic in exprimare, as zice ca nu vorbim de un vin in stilul "de lume noua" (easy-drinking, supra-aromat si supra-baricat). Are complexitate, aciditate sigur prea ridicata pentru un vin "modern", nu prezinta arome excesiv de intense (cel putin nu dupa o aerare decenta), iar senzatiile dulci par (impresie foarte personala!) a fi mai degraba legate de strugure decat de un aport excesiv al stejarului. In plus, vinul devine foarte placut a doua zi, si e in mod cert ajutat de o temperatura de servire usor mai mica.

Totusi, in stadiul asta nu e chiar vinul meu preferat - i-as da in jur de 80 de puncte sau un pic sub. Sunt sigur ca va evolua, insa nu stiu exact in ce fel. Cu putin noroc, il voi mai incerca peste un an - cu acelasi sentiment de nerabdare si bucurie.

vineri, 11 februarie 2011

Merlot 2008 - Domeniile Dealu Mare Urlati

De la producatorii Fetestii Negre Paganus (despre care poate ati auzit prima oara pe acest blog) vine si acest Merlot din 2008 (sau poate din 2009, nu e prea clar). In paranteza fie spus, stiu ca pe sticla din poza scrie mare "Burgund", dar voi imaginati-va ca ar scrie Merlot. In orice caz, vinul e considerat ca fiind parte din gama premium (la doar 27 de lei?), asa ca ma asteptam sa fie destul de bun.

Imediat dupa deschidere si turnarea in pahar, apare o aroma neobisnuita si intensa de nuci uscate, decojite. Totusi, o scurta aerare face ca senzatia asta (probabil data de folosirea de chips-uri de lemn) sa se estompeze, aducand in prim-plan note de visine, prune si coacaze.

Tot aerarea aduce si echilibru gustativ, impresiile de lemn destul de puternice initial domolindu-se. Nu va asteptati la cine stie ce complexitate - visina domina ansamblul, si in rest nu prea mai e mare lucru. Postgustul se exprima in special prin note lemnoase (cu aceeasi senzatie ciudata de nuca). Taninii sunt prietenosi, dar din pacate vinul nu exceleaza prin aciditate.

In consecinta, nimic foarte interesant in aceasta sticla. Un vin rezonabil, de vreo 74 de puncte, ceea ce e un pic cam putin pentru pretul propus.


In episodul urmator, Cabernet Sauvignon Paganus 2007 de la acelasi producator, dupa care voi re-aborda Feteasca Neagra Cocosul a celor de la Recas.

joi, 10 februarie 2011

Pinot Noir 20 Barrels 2007 - Cono Sur - partea II

Fiindca introducerea v-a plictisit, e timpul sa trecem direct la subiect.

1. Daca simpla vedere a sintagmei "bomba de fruct" din postarea anterioara v-a speriat, stati linistiti. Vinul asta o fi din Chile, dar nu e vreun Casillero del Diablo (2008, pentru alti ani nu ma pronunt). Are fruct, dar fructul nu e in prim plan. Are si lemn, dar nici ala nu e in prim plan. Are si aciditate, nici ea nu iese in fata.

Deci daca doriti o experienta hedonista, fruct si nebunie, daca va e pofta de ceva simplu si bun, nu veti primi asta de la 20 Barrels. Vinul imbie mai degraba la meditatie, din cauza aciditatii intense si a postgustului lung, cu senzatii lemnoase.

2. In privinta structurii, absolut nimic de reprosat. Totul e perfect integrat, vinul e extrem de echilibrat. Taninii sunt o idee mai prezenti decat mi s-a parut aseara, dar sunt fini. Oricum, aciditatea compenseaza cu succes pentru relativa lor lipsa.

3. Nu e foarte complex. E proaspat si destul de barbatesc pentru un Pinot Noir.

4. Mi-a placut, dar nu extrem de mult. Cum spuneam si ieri seara, mi se pare ca nu vorbim aceeasi limba, si n-am reusit sa gasesc un traducator intre timp. Explicatia e insa foarte simpla, si n-are legatura cu vinul: aveam nevoie de ceva care sa-mi schimbe dispozitia, nu s-o accentueze.

5. Punctaj: 86 de puncte. De data asta mai mult pentru impresia lasata ratiunii decat pentru cea lasata inimii - pentru ca inima e cam prea subiectiva in ultima vreme. Insa va avertizez - merita cu siguranta incercat. Poate ca voua vi s-ar potrivi ca o manusa. La fel cum probabil si eu l-as fi apreciat mult mai mult intr-o zi mai vesela.

6. 70-80 de lei, Cramele Recas. Eu unul am sa-l mai cumpar - visez sa-l beau cu placere in ziua in care evadez.

miercuri, 9 februarie 2011

Pinot Noir 20 Barrels 2007 - Cono Sur - partea I

Stau pe fotoliu cu paharul de vin in mana. E seara, iar afara tocmai s-a ars becul unui stalp de iluminat din beton. Si blocul de vizavi e din beton. E plin de oameni in bucatarii la ora asta, toate luminile sunt aprinse - daca ar fi asa tot timpul nici n-ar fi nevoie de stalpi de iluminat pe strada. Rotesc usor paharul - vinul meu miroase a piele si visine. Imi amintesc brusc de visinata bauta pe furis in copilarie. Pe vremea aia peretii proprii case ma strangeau mai putin, dar intre timp am schimbat-o cu o casa mai mare. Las paharul pe podea si apuc telefonul. Inca simt mirosul vinului venind in valuri pana la mine - parca-mi spune sa-l iau inapoi in mana.

Ma gandesc la bucatarii - luminile astea aprinse la blocul de vizavi sunt ca un al doilea rand de ziduri dupa peretii vopsiti in galben. Ziduri de lumina electrica. Las telefonul din mana - nu ma poate ajuta sa evadez. Imi amintesc de cersetorul care a incercat sa ma opreasca mai devreme pe strada ca sa-mi vanda povestea lui. In timpul asta ridic paharul si-l privesc in lumina - rosu granat. In ultima vreme vazusem mai mult vinuri rubinii. In timp ce-l apropii de gura simt din nou mirosul intens - de data asta zmeura si coacaze negre si lemn.

Am fost foarte grabit astazi - dar se pare ca m-am grabit doar ca sa ajung inapoi in cusca mea de beton. Imi dau seama ca orasul in sine e un al treilea rand de ziduri. In timpul asta prima inghititura de vin se scurge deja grabita catre stomac. In gura inca simt aromele de visina rascoapta, ierburi provensale si piper. Ah, si ceva interesant, gust de fagure de miere! Doar fagure, fara miere. Oare ce pun chilienii in vinul asta? Si cum de e asa astringent? Bai, astia sigur sunt chilieni? Dau fuga pana in baie, astept doua secunde sa se aprinda neonul si scot limba la oglinda. E doar un pic mai inchisa la culoare - fara neon in baie nici n-as fi observat. Clar, nu taninii sunt de vina, ci aciditatea asta de-a dreptul afurisita.

Ma asez la loc in fotoliu, efortul m-a obosit un pic. Cum naiba sa evadezi din orice fel de inchisoare daca obosesti alergand pana la baie? Gustul din gura mea insa n-a obosit. E tot acolo, lemnos si insistent. Trebuie sa mai iau o gura de vin. Acum simt si pruna. Oare asta e o bomba de fruct? Si ce e aia bomba de fruct? E periculoasa oare? Nu-i nimic, lumina bucatariilor de vizavi si peretii mei de beton si orasul ma vor proteja. Nu, clar nu e bomba de fruct - e discret si acid. Iar postgustul asta - ce denumire fortata! - e lung dom'le, lung. Mmm, fagure de miere - imi plac iluziile astea frumoase. Eram cu bunicii mei la Olanesti prima oara cand am mancat asa ceva. Hmmm, termina cu prostiile astea. Toata lumea scrie acum despre gemul din camara bunicii si placinta de mere a bunicii si ma-sa bunicii. Eu sunt mai bun, n-am voie sa scriu chestii siropoase. Si oricum, vinul asta e orice, doar siropos nu.

Ah, apropo - ce naiba fac in fotoliu? Ma ridic brusc si deschid calculatorul. Pun in fata lui un scaun de lemn incomod, ma asez si incep sa scriu. De ce un scaun incomod? Ca sa nu stau prea mult la calculator, ma grabesc, am lucruri importante de facut! Intre timp vecinul de deasupra a pus muzica house. Piciorul mi se misca involuntar pe ritmul basului. Scriu, nu stiu exact cum, nu mi-e foarte clar ce. Fiindca vinul asta mi-a vorbit, dar intr-o limba pe care mi-e un pic greu s-o inteleg. Asa ca inchei aici.

Ma voi intoarce in fotoliu si ma voi gandi la bunicii mei. Ma voi plictisi si ma voi plimba zanatec prin camera. Voi fi pe alocuri siropos (insa doar in sinea mea), imi voi imagina dialogul neintamplat cu cersetorul de pe soseaua Oltenitei, iar in timpul asta voi sta de vorba cu vinul. Pana il voi intelege, daca voi reusi.

Ah, si fara prea mare legatura, un link.

luni, 7 februarie 2011

Feteasca Neagra Cocosul Recas - 2009?

Ce e mai placut intr-o seara rece de februarie, dupa cateva ore de mers pe jos prin zapada topita, decat un pahar de vin bun? In cazul asta, unicul candidat la titlul de "vin bun" a fost Feteasca Neagra din gama Cocosul a celor de la Recas, anno domini 2009, dupa cum o timida inscriptie a unei imprimante cu laser lasa sa se inteleaga. Sa vedem cum s-a descurcat.

Culoare rosu-purpuriu, de intensitate medie. In nas am simtit multa pruna si fructe de padure, pe langa care se mai cuibarise si un iz neplacut de lactate fermentate, din fericire disipat cu timpul. De altfel, dupa vreo ora de aerare lucrurile stateau chiar bine. Aromele initial intense devenisera elegante, ajutate fiind si de impresii de piele si cerneala. Gustativ, pe langa asteptatele fructe de padure si prune, m-a surprins o nuanta destul de puternica de catina, foarte evidenta in atac, alaturi de o nu foarte puternica impresie piperata. Postugustul a fost lung, dominat de pruna, lasata sa se exprime in voie de taninii blanzi.

As caracteriza-o ca pe o feteasca neagra destul de domestica, care nu-si propune (sau nu reuseste) sa ajunga prea departe. Din cauza aciditatii blande, domolite de o fermentatie malolcatica completa si a taninilor destul de fini si putin abundenti, nici nu-ti dai seama cand s-a golit paharul, sticla sau alte posibile recipiente. Dar nu cantitatea ma interesa pe mine. Vinul s-a dovedit a fi, din toate punctele de vedere, neinteresant. A fost creat probabil pentru consumatorul fara mari pretentii, care se bucura cand intalneste un vin lipsit de tanini si nu prea acid, dar care nu vrea nici suc de fructe. Sau poate pur si simplu asa a iesit. In plus, a parut un pic afectat de timpul de-acum destul de lung petrecut prin rafturi bine luminate de hypermarket. Eu unul nu-l recomand, mai ales pentru pretul la care e vandut.

Later edit: In urma degustarii unei mostre primite direct de la producator, opinia mea despre acest vin s-a schimbat semnificativ in bine - e in mod sigur recomandabil (aici puteti citi mai multe detalii). Tinand insa cont de experienta descrisa mai sus, nu pot sa recomand sa-l cumparati din supermarket - o sursa mai buna ar putea fi magazinele celor de la Cramele Recas.

vineri, 4 februarie 2011

Doua vinuri in restaurant

Aparent inceput de banc (doua vinuri in restaurant...), dar nu. Doar o postare antiexperimentala. Daca nu va place, va rog dati cu toporul.

Toate lucrurile sunt la locul lor. Pofta de vin vine odata cu pofta de mancare, pofta de iesit in oras vine odata cu seara de sambata (alta seara de sambata). Nefumatori. Mancare grasa. Trei meseni flamanzi (intr-un fel patru) si doua sticle de vin.

Incep notele originale


Merlot Stirbey 2007:
Destul de astringent, cu tanini agresivi. Senzatia de lemn e destul de puternica, si olfactiv, si gustativ. Cred ca este un vin inca prea tanar, care va deveni foarte interesant peste cativa ani.

Carmenere Casillero del diablo 2008 - Concha y Toro:
Culoare purpuriu inchis. Nas: fructe negre de padure, cirese foarte coapte, poate un pic de prune (retronazal), ciocolata neagra, vanilie, chiar si cafea. Extrem de fructat, cu arome foarte puternice, aproape ireale.
Taninii sunt foarte fini, vinul are un corp destul de subtire si o aciditate medie spre mica.
Gustul e in aceeasi nota fructata - amintind de gem de fructe. Lemnul nu se simte foarte puternic iar alcoolul e bine integrat.

Imi amintesc un Casillero de acum vreo doi ani mult mai echilibrat, cu ceva componente minerale si o senzatie de pin care echilibra frumos o componenta fructata nu atat de iesita in evidenta. Ma intreb daca ala o fi fost un an prost pentru ei.

Nu pot insa spune ca nu l-am baut cu usurinta. Cam ca pe un suc cu alcool. Poate si contrastul cu Merlot-ul taninos si acid de la Stirbey mi-a accentuat impresia de fruct scapat de sub control.

S-au terminat notele originale

In orice caz, motiv de bucurie. Lucrurile inca sunt la locul lor.

joi, 3 februarie 2011

Merlot Emeritus 2007 - Rotenberg

Nerabdare. Sticla numarul 421 din 4000, scris de mana pe eticheta. De pe raft din Vinexpert, ultima. Sticla are ceva timid pentru un nume atat de impunator. Emeritus. Dop scos cu usurinta, poate din cauza mainii cu roata de pe el. Roata face mana sa se ridice mai usor. Sa ridice paharul mai usor. Sa-l apropie de nas. Tendoane incordate. Plamanii se dilata.

Visina, pruna, creme de cassis. Simplu, direct. Sistemul limbic in alerta. Fructe coapte. Dulceata. Mmmm. Afara sunt minus zece grade. Trebuie inghitit. Stai, nu asa repede. Tine-l un pic in gura. Visina coapta. Sau nu. Multe visine coapte. Cautare intensa de amintiri frumoase de la tara. Copilarie, soare, visini. Nimic. Ah, ba da, unchiul meu cazand dintr-un mar. S-a rupt craca. Langa mar, un prun. Daaa, pruna, ce senzatie placuta de pruna. Pruna cum n-am mai recunoscut niciodata intr-un vin. Prelungita un pic amarui si lung. Chiar lung. Hmmm, asta nu e dulceata. Gura se strange un pic. Ah, si e acid. Da, asta e vin!

87 de puncte. Sa mai puntez vinurile sau nu? Nu-mi place sa ma gandesc. Unde e telecomanda? Stai. Mai scrie. Vinul e bun, solar, echilibrat, dens si are ceva barbatesc, in ciuda senzatiei fructate intense. Cred ca va mai evolua. Acum nu-i dau 90 sau 91 sau 100. Dar eu contez doar pentru mine.

marți, 1 februarie 2011

Feteasca Regala Genius Loci 2007 - Stirbey

Aceasta va fi o postare scurta, doar cat sa va faca pofta, fiindca un vin asa bun trebuie descoperit din pahar, nu de pe bloguri. In plus, nu voi vorbi prea mult nici despre senzatii si gusturi, nu voi purcede la normala si asteptata deconstructie a aromelor. Un asemenea demers ar fi, zic eu, ciudat cand e vorba de un vin atat de armonios.

Voi spune ca vinul mi-a parut a fi reincarnarea unei zile fierbinti de vara timpurie, si va voi lasa pe voi sa va imaginati cum vine asta. Voi mai spune ca desi a petrecut douazeci si doua de luni in butoi de stejar, a luat din el doar atat cat trebuia. Si ca o sticla nu e de ajuns, odata ce a fost deschis.

90 de puncte, fiindca "juriul" inca nu a decis in privinta renuntarii la punctaj pe blogul asta. Insa nu ma credeti pe cuvant, priviti-le ca pe o chestie foarte personala, asa cum a fost de altfel si postarea asta.