miercuri, 9 februarie 2011

Pinot Noir 20 Barrels 2007 - Cono Sur - partea I

Stau pe fotoliu cu paharul de vin in mana. E seara, iar afara tocmai s-a ars becul unui stalp de iluminat din beton. Si blocul de vizavi e din beton. E plin de oameni in bucatarii la ora asta, toate luminile sunt aprinse - daca ar fi asa tot timpul nici n-ar fi nevoie de stalpi de iluminat pe strada. Rotesc usor paharul - vinul meu miroase a piele si visine. Imi amintesc brusc de visinata bauta pe furis in copilarie. Pe vremea aia peretii proprii case ma strangeau mai putin, dar intre timp am schimbat-o cu o casa mai mare. Las paharul pe podea si apuc telefonul. Inca simt mirosul vinului venind in valuri pana la mine - parca-mi spune sa-l iau inapoi in mana.

Ma gandesc la bucatarii - luminile astea aprinse la blocul de vizavi sunt ca un al doilea rand de ziduri dupa peretii vopsiti in galben. Ziduri de lumina electrica. Las telefonul din mana - nu ma poate ajuta sa evadez. Imi amintesc de cersetorul care a incercat sa ma opreasca mai devreme pe strada ca sa-mi vanda povestea lui. In timpul asta ridic paharul si-l privesc in lumina - rosu granat. In ultima vreme vazusem mai mult vinuri rubinii. In timp ce-l apropii de gura simt din nou mirosul intens - de data asta zmeura si coacaze negre si lemn.

Am fost foarte grabit astazi - dar se pare ca m-am grabit doar ca sa ajung inapoi in cusca mea de beton. Imi dau seama ca orasul in sine e un al treilea rand de ziduri. In timpul asta prima inghititura de vin se scurge deja grabita catre stomac. In gura inca simt aromele de visina rascoapta, ierburi provensale si piper. Ah, si ceva interesant, gust de fagure de miere! Doar fagure, fara miere. Oare ce pun chilienii in vinul asta? Si cum de e asa astringent? Bai, astia sigur sunt chilieni? Dau fuga pana in baie, astept doua secunde sa se aprinda neonul si scot limba la oglinda. E doar un pic mai inchisa la culoare - fara neon in baie nici n-as fi observat. Clar, nu taninii sunt de vina, ci aciditatea asta de-a dreptul afurisita.

Ma asez la loc in fotoliu, efortul m-a obosit un pic. Cum naiba sa evadezi din orice fel de inchisoare daca obosesti alergand pana la baie? Gustul din gura mea insa n-a obosit. E tot acolo, lemnos si insistent. Trebuie sa mai iau o gura de vin. Acum simt si pruna. Oare asta e o bomba de fruct? Si ce e aia bomba de fruct? E periculoasa oare? Nu-i nimic, lumina bucatariilor de vizavi si peretii mei de beton si orasul ma vor proteja. Nu, clar nu e bomba de fruct - e discret si acid. Iar postgustul asta - ce denumire fortata! - e lung dom'le, lung. Mmm, fagure de miere - imi plac iluziile astea frumoase. Eram cu bunicii mei la Olanesti prima oara cand am mancat asa ceva. Hmmm, termina cu prostiile astea. Toata lumea scrie acum despre gemul din camara bunicii si placinta de mere a bunicii si ma-sa bunicii. Eu sunt mai bun, n-am voie sa scriu chestii siropoase. Si oricum, vinul asta e orice, doar siropos nu.

Ah, apropo - ce naiba fac in fotoliu? Ma ridic brusc si deschid calculatorul. Pun in fata lui un scaun de lemn incomod, ma asez si incep sa scriu. De ce un scaun incomod? Ca sa nu stau prea mult la calculator, ma grabesc, am lucruri importante de facut! Intre timp vecinul de deasupra a pus muzica house. Piciorul mi se misca involuntar pe ritmul basului. Scriu, nu stiu exact cum, nu mi-e foarte clar ce. Fiindca vinul asta mi-a vorbit, dar intr-o limba pe care mi-e un pic greu s-o inteleg. Asa ca inchei aici.

Ma voi intoarce in fotoliu si ma voi gandi la bunicii mei. Ma voi plictisi si ma voi plimba zanatec prin camera. Voi fi pe alocuri siropos (insa doar in sinea mea), imi voi imagina dialogul neintamplat cu cersetorul de pe soseaua Oltenitei, iar in timpul asta voi sta de vorba cu vinul. Pana il voi intelege, daca voi reusi.

Ah, si fara prea mare legatura, un link.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu