marți, 22 februarie 2011

Regional Wine of the Aegean Islands - 2008 (da, se pare ca asa se numeste)

Sambata 12 februarie 2011, la ora la care undeva in Bucuresti incepea o noua manifestare a decadentei societatii moderne (cina/degustarea in intuneric total), eu intram triumfal intr-un loc plin de lumina - Supermarketul. Ma rog, intrarea nu era tocmai triumfala - impingeam cu greu un carucior pentru cumparaturi ale carui roti scartaiau infiorator, iar tusea agasanta care ma prinsese atragea atentia acelor clienti care reusisera sa ignore scartaitul.


Din fericire m-am putut opri repede, fiindca exact langa intrare era raionul de vinuri - locul in care eu unul visez cu ochii deschisi. Vedeam in rafturi tot felul de vinuri necunoscute din Liban, Turcia Spania, sau - tineti-va bine - din insulele Marii Egee. Si astfel, am fost lovit de paradoxul alegerii. Atat de multe vinuri diferite si nestiute, o suma limitata de bani in portmoneu si treizeci de minute pierdute incercand sa iau decizia cea mai buna. Incepeam sa ma simt nefericit.

Pana la urma, am ales ce-mi imaginam a fi o portie de soare si caldura la sticla, pompos intitulata Regional Wine of the Aegean Islands. Care din insulele Marii Egee era sursa acestui vin? Nu era deloc clar. Ma rog, investigand pe siteul celor de la GWC (Greek Wine Cellars), se pare ca exemplarul asta e de prin Rhodos, dar cine poate sti precis? In orice caz, eticheta cu prea multe informatii ambigue nu promitea foarte multe din partea continutului sticlei. L-am baut de-abia peste o saptamana, si iata cum s-a prezentat:

Culoare rubinie de intensitate medie, cu niste reflexii violacee.
Mirosul e dominat de fructe rosii de padure (nu foarte coapte), cu zmeura iesind clar in fata. Se mai simt struguri si prune, insotite de sugestii vegetale si minerale - ardei, ierburi salbatice, menta, piper, pamant, sare.
Gustul e o continuare fidela a mirosului, cu aciditate vioaie si tanini putini, cu o textura relativ fina. Corp mediu. Postgust destul de lung, piperat, cu fructe de padure rosii si ardei.

Un vin cu arome destul de concentrate, dar fara cine stie ce senzatii dulci. Mi-a placut, desi e poate un pic vulgar in exprimare, cu fructele lui prea intense. Dincolo de puncte (pe care nu le dezvalui), un vin demn de incercat si o surpriza placuta, mai ales la pretul de 18 lei sticla.

In incheiere, o melodie care ar putea avea legatura cu restul postarii (va trebui sa fiti multumiti cu ambiguitatea).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu