luni, 28 februarie 2011

Zilele vinul.ro - editia februarie 2011

Probabil stiti deja ca weekendul trecut s-a desfasurat editia de februarie a zilelor vinul.ro - eveniment la care am avut bucuria sa particip. Si fiindca am petrecut destul de mult timp acolo, voi incerca sa distilez in urmatoarele randuri amintirile, senzatiile si ideile care mi se par mai interesante.

In privinta vinurilor degustate, nu ma voi lansa intr-o descriere prea amanuntita a tot ce am intalnit acolo, fiindca, inevitabil, am petrecut destul de putin timp cu fiecare vin in parte. In plus nu am luat deloc notite - ce am urmarit de la bun inceput a fost sa va vorbesc doar despre vinurile care mi-au ramas cumva in memorie fara ajutorul vreunui mijloc extern. Asadar, voi prezenta doar ce m-a impresionat cel mai mult - si in special ce m-a impresionat in sens pozitiv.

Lansarea spumantului Prince Stirbey a fost din punctul meu de vedere evenimentul cel mai important al weekendului. N-a fost o lansare cu tam-tam, ci una in care vinul a fost lasat sa vorbeasca, fara umpluturi inutile si artificii publicitare. Spumantul e bazat suta la suta pe Cramposie, si e un vin extra brut, care nu se bazeaza pe zahar pentru a impresiona papilele gustative. Aromatic, eu am simtit note citrice, minerale si florale, elegante, fara intensitate excesiva, dar in acelasi timp capabile sa ajunga cu usurinta la zona aceea din creier, suflet sau cum vreti sa-i ziceti unde mirosul, gustul si afectivitatea se intretaie. Structural mi s-a parut a fi foarte echilibrat, ca de altfel mai toate vinurile facute de Oliver Bauer. Pe scurt, mi-a placut foarte mult si nu poate decat sa ma bucure ca in sfarsit un producator roman serios s-a hotarat sa umple golul imens din piata. Sper ca si altii vor fi inspirati de ideea asta.

De altfel, as zice ca toate vinurile celor de la Price Stirbey merita incercate - mie mi s-au parut printre cele mai anti-industriale vinuri din toata degustarea (pe langa cele de la Casa Olteanu). Voi mai mentiona Sauvignon Blanc-ul, atat in varianta "normala", cat mai ales exceptionalul Vitis Vetus 2008 - rodul unor vii de vreo doua ori mai batrane decat mine - pentru care am rezervat o postare separata. La capitolul vinuri rosii, Merlot-ul din 2007 mi s-a parut a fi pentru moment cel mai echilibrat, si mi-a facut o impresie mult mai buna decat cel baut asta-iarna intr-un restaurant (probabil acela nu fusese pastrat bine). Totusi nu am incercat Feteasca Neagra 2008 - o sticla ma asteapta insa acasa, unde imi va fi mai usor sa stau de vorba cu ea.

Vreau insa sa va povestesc si de alti producatori fiindca, in ciuda unei usoare uniformitati a vinurilor prezentate, am mai descoperit destule alte lucruri demne de mentionat.
De exemplu, cei de la Casa Olteanu (pare-se afacerea de familie a unui preot din dulcele targ al Iesilor) produc niste vinuri albe echilibrate, proaspete, cu aciditate vioaie. Aligote-ul a fost o adevarata surpriza - fructat si foarte elegant, iar Feteasca Regala s-a ridicat si ea la inaltime.
De la Basilescu - pe langa deja faimoasa Feteasca Neagra Ancestral, am incercat si Feteasca Neagra Eclipse 2009, care mi-a adus aminte prin arome de o inghetata de vanilie cu fructe de padure: coacaze negre, fragi si poate chiar capsune. Mirosul respectiv m-a transportat pe loc inapoi in copilarie - lucru care mi-a placut, desi adultul din mine gandea ca ceva nu e tocmai in regula. Am incercat si Busuioaca de Bohotin, extrem de parfumata, un adevarat dezmat senzorial, vin pe care insa nu cred ca am reusit sa-l evaluez mai departe de atat.
Cei de la WineRo au oferit in prima zi doar tanarul Merlot Alira, un vin modern, mai extractiv decat majoritatea celor prezentate de alti producatori, cu arome intense, insa nu neaparat pe gustul meu. A doua zi si-a facut aparitia si cupajul Enira 2007 (fratele mai mare si mai... bulgar), un vin oarecum in acelasi stil, insa mai echilibrat si complex.
Cat despre Domeniile Dealu Mare Urlati, nu va mai bat la cap cu vreun Paganus. De data asta voi vorbi despre Incantation - varful lor de lance - un cupaj de Feteasca Neagra (40%), cabernet Sauvignon si Merlot (cate 30%). Mi s-a parut a fi un vin mult mai modern - se simte ca a petrecut 9 luni in baricuri, mai putin taninos si acid, dar in acelasi timp si mai putin original si fidel strugurelui decat cele din gama Paganus. Totusi e vin pe care nu poti sa nu-l placi, destul de echilibrat si in mod sigur mai usor de inteles. Il voi mai incerca pe viitor pentru o descriere mai pe larg.
De la Cramele Oprisor mi s-a parut demn de pomenit doar atipicul Cabernet Sauvignon-ul La cetate Miracol din 2008 - caruia George Mitea i-a facut o descriere foarte inspirata (chiar daca eu i-as da un scor mai mic).
Pe cei de la Corcova i-am lasat intentionat la urma fiindca au fost printre producatorii pe care i-am apreciat in mod deosebit. Toate vinurile lor mi s-au parut echilibrate, tipice, fara excesul de fruct si vanilie deja comun si vinurilor romanesti. Tind sa-l cred pe oenologul Laurent Pfeffer cand spune ca incearca sa exprime in vin doar ceea ce ofera strugurii. Nu voi scrie mai mult despre vinuri - pe unele din ele deja le-am abordat (vezi aici si aici), iar pe celelalte voi incerca sa le prezint cat de curand.

Impresia mea generala e ca vasta majoritate a vinurilor prezentate au fost de calitate - si asta e un motiv de bucurie. Totusi, multe din ele sunt poate un pic prea uniforme, tributare stilului easy-drinking si spectaculos, impus de "colaborarea" dintre gusturile consumatorilor si directivele multinationalelor de vinuri. Desi nu multe, vinurile care au incercat sa depaseasca norma asta mi s-au parut cu adevarat bune (majoritatea celor mentionate mai sus). In alta ordine de idei, ce m-a mai impresionat a fost prezenta directa a oenologilor de la mai multe crame (Stirbey, Corcova, Avincis si poate si altii) - oameni deschisi, gata sa vorbeasca despre vinurile si ideile lor.

In final, nu trebuie uitati cei de la vinul.ro, care merita felicitari pentru organizarea eficienta, locatia inspirat aleasa si selectia interesanta de producatori.

2 comentarii:

  1. misto. imi pare tare rau ca n-am ajuns. Pentru Stirbey as fi vrut sa fiu de fata. Cum le-a iesit spumantul?

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, a fost chiar misto evenimentul, eu am stat vreo 6 ore acolo si nici nu stiu cum a trecut timpul.

    Spumantul de la Stirbey mi-a placut mult, dar n-as putea sa zic despre el mai mult decat am scris in postare.

    RăspundețiȘtergere