luni, 28 martie 2011

Sfantul Nicolae - de data asta vinul

Crama Oprisor, indicatie geografica Dealurile Olteniei, 2009. Creator Liviu Grigorica, vinificator Veronica Gheorghiu. Vin rosu sec. Cam asta e tot ce scrie pe eticheta, asa ca ar putea fi inventate multe povesti despre el, despre cum a fost creat sau despre ce vrea sa reprezinte, probabil nici una adevarata. S-ar mai putea spune cu obida ca acum sfintii au ajuns instrument de marketing, la fel de usor cum s-ar putea afirma ca se incearca de fapt capturarea unui anume spirit romanesc in toata seria asta. Eu nu ma pronunt in nicio directie - mai bine sa vedem cum e continutul sticlei.

Este un vin prin care curge putere, daca pot spune asa. Dar atentie, nu e vorba de orice putere, ci de cea a unei prajituri! Se vede in rubiniul stralucitor al culorii, trece prin mirosul intens de visine coapte, struguri, caramel, unt si vanilie, ajutate de prospetimi neasteptate de menta, busuioc si ghimbir. Poposeste apoi multa vreme in gustul de-a dreptul dulce (da, vinul e sec), plin de visine si caramel, in senzatiile retronazale extrem de persistente si in postgustul lung, sustinut de aciditate si de forta unor tanini nici foarte discreti, nici prea salbatici. E genul de vin care pentru mine devine obositor de la al doilea pahar incolo. Totusi, a doua zi senzatiile de ierburi incep sa fie evidente si in gust, apar in plus samburi de visina - iar ansamblul devine astfel mai usor de baut.

Ca sa rezum, nu e deloc rau. Mi s-a parut cel mai intens dintre toate vinurile din seria Cupola Sanctis (despre ce am mai incercat puteti citi aici si aici), insa nu pot spune ca mi-a placut mai mult sau mai putin decat celelalte. Iar daca exista ceva mai profund in spatele seriei asteia, in afara de desene frumoase si nume de sfinti, asta numai cei de la Oprisor ne-o pot spune. Imaginatia mea nu e atat de bogata incat sa mearga asa departe, asa ca asta a fost, din punctul meu de vedere, doar un vin fara poveste. Ce-i drept, unul bun, dar un pic cam prea modern-comercial pentru denumirea lui.

6 comentarii:

  1. Se pare ca din 2010 toti sfintii vor fi la fel, adica diferiti la chip dar umpluti de acelasi duh sfant.

    RăspundețiȘtergere
  2. George, frumos mod de a pune problema. :) Oricum, si cei din 2009 sunt destul de asemanatori in privinta "umpluturii".

    RăspundețiȘtergere
  3. de fapt, cam tot ce iese de la Oprisor mi se pare la fel in ultima vreme. Pe mine oricum ma cam intriga aceasta explozie de game de tot neamul...

    RăspundețiȘtergere
  4. Ciprian, si mie mi se par foarte asemanatoare. Ar putea sa se limiteze la mai putine vinuri, sau macar sa introduca un pic de diversitate (reala). Ma intreb cum ar fi daca as da 8 milioane pe o cutie de Nenumita. As gasi tot un fel de La Cetate mai fructata?

    RăspundețiȘtergere
  5. Probabil o alta drojdie selectionata :D

    RăspundețiȘtergere
  6. mda, asteptam mai mult de la acest vin, e foarte acid , iti arde gatul, sunt la al 2-lea pahar. Ma asteptam la mai mult pentru 60 RON ... .
    Pana acum nu sunt prea multumit, sa vad daca pana maine imi schimb parerea

    RăspundețiȘtergere