joi, 28 aprilie 2011

Pinot Noir Terra Romana 2007 - SERVE

In deschiderea acestei postari nu voi incerca sa scriu o introducere lunga, complicata si atragatoare, ea mi-ar servi doar ca platforma de pe care sa cad in "derizoriul" aromelor si-al structurii. Pentru a-mi repara aceasta greseala, voi incheia totul cu un cliseu stiut si ignorat de multa lume. Oricum, pe asta il veti afla la sfarsit. Acum a venit momentul descrierii.

Vinul are o culoare rosu granat de intensitate medie.

Aromele nu sunt teribil de expresive imediat dupa turnarea in pahar, impresiile dominante fiind de violete si ierburi aromatice. O aerare deschide insa mult vinul, aparand in plus capsune si visine iar in plan secund lemn-dulce, un pic de vanilie si ciocolata. Nasul este deci complex si in acelasi timp un pic discret, lucru placut intr-o lume de vinuri suprafructate.

In aceeasi linie usor nonconformista, aciditatea foarte vioaie se simte bine inca din atac, completand senzatiile de capsune si fructe de padure, dar si o surprinzatoare tenta usor afumata. Taninii sunt foarte fini, cum era de asteptat, iar postgustul nu impresioneaza prin lungime, ci mai degraba prin finete.

Mi-a placut mult acest Pinot Noir, chiar daca initial am avut indoieli. E un vin elegant, cu arome placute si structura buna, care straluceste daca ii este acordat timpul necesar s-o faca. La fel cum se intampla, de exemplu, cu unii oameni.

luni, 25 aprilie 2011

Cadarca Monser - Senator, Viile Carasului

In primul rand, Hristos a inviat!

In al doilea rand, vinul: An neprecizat, probabil in mare parte 2009, tinand cont ca data imbutelierii e mai 2010. Arome de fragi necopti si visine, un pic de lemn. Gust simplu, atat de scurt incat mintea mea inceata n-a avut timp sa faca vreo asociere. L-a risipit rapid o aciditate foarte ridicata, cu senzatiile ei acrisoare de zeama de lamaie (inchipuiti-va, de pilda, un copac prapadit la marginea desertului si procesul rapid prin care o furtuna de nisip il scoate din radacini). Exista si tanini, doar un pic duri, dar aciditatea face legea. Un vin deloc memorabil care, desi poate fi baut, nu aduce cine stie ce placeri. Mai mult chiar nu stiu ce sa scriu despre el.

marți, 19 aprilie 2011

Pinot Noir Black Peak 2008 - mandria frigiderului

Imi doream de mult sa mai incerc un vin de la Vinterra, producator care a facut candva o Feteasca Neagra si un Shiraz destul de bune. Asa ca a trebuit sa cumpar acest Pinot Noir, mai ales ca a primit o medalie de argint la Premiile de excelenta vinul.ro de la sfarsitul lui 2010.

Acu', daca sunteti ca mine, probabil beti vinul rosu la o temperatura undeva intre18 si 20 de grade. Problema e ca in asemenea conditii exemplarul asta e mult prea fructat pentru gustul meu. De fapt gresesc, e vorba de o intreaga combinatie de fruct si ciocolata, astringenta si alcool arzator, care da nastere unui asalt senzorial greu de suportat.

Solutia a fost simpla - l-am tinut o vreme la frigider, pana a ajuns pe la 14-15 grade, si atunci a devenit interesant. Fructe rosii de padure, cirese, dar si un pic de ierburi aromatice, ardei verzi, si ciocolata alcatuiesc un nas subtil, elegant, complex, nu prea agresiv. Gustul e continuarea fireasca a acestor arome si e sustinut de o aciditate destul de ridicata, care din pacate aduce si unele note astringente usor neplacute - insa vinul e inca tanar. Taninii exista, insa, asa cum e normal la un Pinot Noir, nu sunt tocmai abundenti ori agresivi.

S-ar putea afirma ca servirea la 15 grade il face un pic schiop, fiindca destule din aromele care puteau fi simtite la 18 de grade (carne cruda, capsune) s-au dus . Insa macar e echilibrat - ceea ce sugereaza mai degraba ca intial avea un picior in plus fata de cele doua necesare.

Concluzia mea: servit mai rece e un vin bun, recomandabil; insa voi incercati-l si la o temperatura mai mare, fiindca fiecare om are gusturi diferite, iar eu nu sunt un expert. Ma voi hazarda totusi sa afirm ca vinul asta confirma teoria conform careia licorile suprafructate, care ies rapid in evidenta, sunt cele care primesc mai cu usurinta punctaje bune la concursurile de vinuri. Oricum, leacul e simplu atat timp cat aveti un frigider.

miercuri, 13 aprilie 2011

Cabernet Sauvignon cu Merlot - Sarica Niculitel

Iata ca m-am intors la ale blogului, dupa o perioada in care nu am scris, cu toate am baut ceva vin. Pana sa va povestesc de aventurile mele duminicale cu Shiraz, Zinfandel si Negru de Dragasani (2008, Stirbey) - un vin despre care trebuie sa va spun neaparat mai multe), m-am hotarat sa incep intr-o nota mai usurica - pentru readaptare.

Nimic mai bun pentru asta decat un vin de la Viticola Sarica Niculitel, cei care au adus in casele romanilor obscurul Sortiment Rosu, dar si un interesant Pergament crescut pe malurile Dunarii de viticultorii spanioli (sau cum?), despre care a scris bine George Mitea. Ma rog, ambele sunt niste vinuri chiar decente pentru pretul lor, asa ca atunci cand am avut surpriza de a regasi o intreaga gama in rafturile unui obscur supermarket non-stop de pe inverzitul bulevard Nerva Traian, a trebuit sa cumpar macar unul.

Alegerea mea a fost un cupaj de Cabernet Sauvignon cu Merlot dintr-un an necunoscut, desi o stampila aruncata pe eticheta indica ziua de 8 septembrie 2010 ca fiind data imbutelierii. In acest context, nu mica mi-a fost mirarea sa descopar pe dop misterioasele cuvinte "2004 - Badila Reserva - Riberas del Danubio", cu semnul acela de marca inregistrata la dreapta lui "Riberas del Danubio". Pe eticheta mai exista si o mica zona rotunda argintiu-aurie (ati ghicit, aduce cu o medalie), pe care scrie "Concursul International de Vinuri Bucuresti 2007". Iar producatorul tine sa precizeze ca vinul este imbuteliat in Delta Dunarii, Romania. Ma scuzati daca ce prezint pare un pic dezlanat si alambicat, dar mi-e foarte greu sa integrez aceste informatii intr-un tot unitar. Poate ca eticheta vinului sa-mi vina in ajutor, cu a ei mantra: "SARICA NICULITEL", repetata de zeci si zeci de ori.

Acum ca v-am pierdut de tot, e timpul sa ma intorc la scopul acestui blog - descrierea vinului. Am ajuns de altfel sa urasc momentul asta. Imi place vinul, imi place sa ma gandesc la el si sa-l descos (dar nu prea tare) sau sa-l rememorez, insa nu-mi place felul in care tranzitia acestor ganduri in cuvinte cade tot timpul in acelasi tipar. Asa ca daca vreti sa stiti culoarea vinului, nu trebuie decat sa intrebati intr-un comentariu. Prima chestie pe care am remarcat-o eu a fost (surprinzator!) mirosul, care sugereaza un vin inca tanar, cu senzatiile lui usor iodate si lemnoase, ba chiar putin eucalipt care completeaza impresiile principale de prune, zmeura si visine din visinata. Urmatoarea chestie remarcata au fost taninii un pic agresivi si corpolenta destul de ridicata, nebalansata bine de aciditate. O scurta privire catre eticheta m-a lamurit ca gresisem - temperatura corecta de servire e intre 16 si 18 grade. Un pic racit, vinul s-a aratat destul de echilibrat, chiar daca e simplu si masculin in exprimare. Gustul a fost un pic unidimensional, dar a evoluat interesant catre un postgust mediu, placut. Nu mi-a parut rau de banii dati, desi probabil nu-l voi mai cumpara a doua oara. Voi mai incerca in schimb si alte vinuri ale acestui producator, m-a facut curios.