luni, 30 mai 2011

Rosé Prince Stirbey 2010

Voi incepe direct cu concluzia - asta e un vin facut pentru a fi baut, nu pentru a fi admirat sau pentru a castiga concursuri sau a da oamenii pe spate sau mai stiu eu ce. Dar nu baut oricum, ci baut cu placere, singurul risc fiind ca oprirea e ceva mai dificila, cum am aflat de altfel in mai multe randuri.

Culoarea vinului e un roz foaie de ceapa nu tocmai intens. Miroase a fragi, prune, miez de paine, dar are si o vadita tenta citric-minerala. Nu e deci genul de vin rosé cu profil aromatic debordand de arome dulci si florale, ci mai degraba unul echilibrat. Fragii domina atacul gustativ, urmati de notele de grapefruit care merg mana-n mana cu aciditatea foarte buna, in timp ce finalul e usor fructat si mineral.

E un vin proaspat, foarte usor de baut dar in acelasi timp destul de complex si elegant. Mi-a placut mult si a fost preludiul excelent al unei seri despre care va voi vorbi in "episodul" viitor.

joi, 26 mai 2011

Red Artisan 2007

Dragii mei, m-am intors. Nu mi-au lipsit vinurile bune in ultima luna, ci mai degraba timpul pentru a scrie despre ele - insa dupa cum veti vedea, voi incerca sa recuperez.

Primul vin pe care il voi aborda dupa aceasta binemeritata pauza este unul premiat (la propriu) - Red Artisan 2007, de la Domeniile Sahateni/Aurelia Visinescu, proaspat medaliat cu aur la Concours Mondial de Bruxelles. Dupa felicitarile de rigoare adresate producatorului, trebuie sa spun ca vinul asta mi-a creat o dilema dificil de rezolvat. Am incercat sa recurg la diluatele mele talente literare pentru a crea o fictiune cu plantatii de cafea in Dealu Mare, cu Bucurestiul desertificat si cu un guvern de chinezi iubitori de Cola, toate pentru a ilustra mai mult sau mai putin subtil o idee, o preferinta. Nu prea mi-a iesit. Apoi m-am gandit la tot felul de disclaimere serioase, care sa faca foarte clar ca perceptia unui vin tine foarte mult de degustator, de dispozitie, de moment - ma tem ca nici asta nu e abordarea potrivita.

Probabil va intrebati de ce ar fi nevoie de toate astea. Pai simplu, fiindca as vrea sa am o parere discordanta, dar intr-un mod elegant. Vinul e unul extrem de intens, si in mod sigur nu e unul care sa lase pe cineva indiferent. Miroase a tot felul de lucruri - cafea, tabac, cacao si cu putin ingaduinta, chiar Cola. Desigur, sunt si fructe acolo - visine si coacaze negre mi s-a parut mie, dar deja eram un pic anesteziat. Fiindca toate aceste arome au o concentratie de-a dreptul exploziva. Gustul sta inscris cam in aceeasi arie larga de sugestii, si mai ales are aceeasi intensitate. Aciditatea e foarte buna, iar taninii se simt cu usurinta, fara a fi prea astringenti. In orice caz, Artizanul Rosu e pus din start sa bombardeze simturile, si asta face de la prima apropiere a paharului de nas si pana cand sticla s-a terminat. Eu insa n-am reusit s-o termin in trei zile.

Pana la urma, ce am scris aici poate fi interpretat si in bine, si in rau - insa vorbind strict personal, acesta pur si simplu nu e vinul potrivit pentru mine, fara insa sa pot spune ca e rau sau ca mi-a displacut profund. Scopul acestui blog e sa documenteze o calatorie, nu sa sa dea sentinte sau sa imparta lumea vinurilor in bune si rele. Asa ca va recomand sa incercati vinul asta si sa-mi spuneti si mie ce parere ati avut: e foarte posibil ca voua sa va placa, iar mie sigur mi-ar placea o discutie despre el.