joi, 29 septembrie 2011

Cabernet Sauvignon 2003 - Wine Princess

Intr-o seara oarecare de septembrie, un tip inalt si neras, cu un copil in brate, umbla prin bucataria apartamentului sau de bloc pe intuneric. Intinde temator o mana si bajbaie prin dulapul de deasupra chiuvetei dupa un pahar. Il pune incet pe masa, sa nu se trezeasca fetita. Se duce la frigider si scoate o sticla de vin invelita in hartie. Ce bine ca usa frigiderului se inchide singura. Toarna in pahar, in timp ce o usoara durere de spate ii aminteste cum s-a chinuit un sfert de ora sa deschida sticla cu tirbusonul lui rudimentar.

Vinul e un Cabernet Sauvignon din 2003 de la Wine Princess. L-a gasit ascuns pe un raft de sus dintr-un cash&carry si s-a gandit ca daca are noroc poate va bea ceva mai bun decat obisnuitele cruditati din comert. I s-a parut interesant sa riste, pretul oricum nu era mare. Fiindca nu era vorba de vreun "Grand Selection", despre care umbla vorba prin targ ca ar fi tare bun, ci de ala normal.

Dar sa revenim. Sticla e deschisa de vreo doua zile. Tipul duce paharul la nas, intrebandu-se in acelasi timp daca o fi disparut mirosul ala de varza murata in otet. Pana acum l-a baut asa, i s-a parut acceptabil si oricum vinul avea si un pic fruct cat sa mai acopere chestia aia neplacuta. Acu' ma rog, proaspat scos din frigider, nu se simte mare lucru. Numai bine, are timp sa schimbe un scutec si apoi sa-si puna ceva de mancare. Se duce si pune fetita-n patutul ei.

Peste juma' de ora se intoarce. E obosit - cui ii mai trebuie vin cu oboseala asta? Fetita zambeste in somn, mama ei doarme adanc. Zambeste si el. Inainte sa inchida lumina se uita inca o data la pahar - nici urma de semn de batranete in rubiniul asta inchis.

Apoi raman doar luminile vecinilor de vizavi si mirosul. Coacaze negre, zmeura, visine, piele, putin piper negru macinat, tutun, ceva un pic pamantiu, o frunza de menta si trei ace de rozmarin (da, individului nostru ii plac retetele). Nu foarte expansiv, niciuna dintre arome nu vrea sa devina solista, dar combinatia e minunata. E una din cele mai complexe arome pe care le-a simtit vreodata la un vin romanesc. Nu tu vanilie, ciocolata, cafea, cola sau mai stiu eu ce. Nu, chestii pure, bine integrate, echilibrate, fara vreo senzatie artificiala.

Ce sa mai faca omul decat sa ia repede o gura? E inca destul de fructat, cu aciditate mai buna ca a multor vinuri mai tinere, cu tanini domoliti - dar nu de tot. Postgustul e lung, cu cirese amare in prim plan.

Paharul se termina repede. De ce-o fi baut aproape toata sticla zilele trecute, si nu azi? Dar nu-i nimic. Scoate telefonul mobil de sub perna si incepe sa noteze. Fiindca peste cateva zile va gasi in mod sigur un moment sa stea in fata monitorului si sa scrie pe blog despre vinul asta.

Asa ca ce sa va mai zic, dragi cititori - ma bucur tare mult ca am avut atata rabdare. Poate oi fi eu prea obosit, prea fericit sau pur si simplu un degustator de ziua a treia - dar vinul asta a inceput sa se exprime cu adevarat de-abia dupa vreo doua zile (petrecute in mare parte in frigider). Si pare inca sa aiba potential de invechire - fruct mai e, la fel si aciditate si tanin. Daca-l voi mai gasi, nu voi ezita sa mai cumpar - probabil chiar si din raft de cash&carry.

luni, 19 septembrie 2011

Sauvignon Blanc Sunbird 2010 - Simonsig

Dupa o pauza asa lunga trebuie sa trec direct la obiect, nu-i asa? (In paranteza fie spus, imi pare tare bine ca mi-am gasit din nou timp sa scriu. Dar sa nu divaghez...)

Vinul asta, in caz ca nu va e clar, vine din Africa de Sud, de pe o mosie zice-se pe sticla intemeiata la 1688 in regiunea Stellenbosch - asta daca inteleg eu bine. Culoarea e un galben pai relativ spalacit, lucru de asteptat la un vin atat de tanar. Nasul in schimb e destul de intens, poate chiar un pic spre bombastic, cu fructul pasiunii, pere, nuante floral-mieroase si de fan proaspat cosit, completate insa fericit de impresii puternice de limeta si de o componenta minerala destul de evidenta (eu am detectat cremene, dar parca e mai mult de-atat). Gustativ, vinul se prezinta mult mai elegant decat ar sugera mirosul - e structurat de o aciditate foarte buna, cu note citrice venind foarte bine peste o parte ierbos-fructata nu foarte agresiva. Final citric-mineral, indulcit doar atat cat trebuie de note de pere coapte. Postgust mediu spre lung, in aceleasi nuante.

Un vin echilibrat, care nu urla a fruct chiar din toti rarunchii, cu o mineralitate placuta. Imi pare bine ca l-am cumparat, as zice ca face cei treizeci si ceva de lei dati pe el. Fata de Sauvignonul de la Recas de care vorbea cu atata inspiratie George, asta mi s-a parut mai echilibrat, elegant si complex - dintre ele, cel romanesc pare mai de "lume noua".

Ah, sa nu uit! In timpul in care nu am scris, am gasit si o noua modalitate de a puncta vinurile. Iat-o aplicata pentru prima oara acestui exemplar sud-african:
Timp total pentru a goli sticla de unul singur: 1h (o ora). (in caz ca nu va dati seama, e foarte-foarte bine - sa zicem intre 4 si 5 stele :D)
Timp scurs de la golirea sticlei pana la aparitia dorintei de a deschide inca una: 0s (0 secunde). (aici nu cred ca mai e nevoie de lamuriri)