joi, 29 septembrie 2011

Cabernet Sauvignon 2003 - Wine Princess

Intr-o seara oarecare de septembrie, un tip inalt si neras, cu un copil in brate, umbla prin bucataria apartamentului sau de bloc pe intuneric. Intinde temator o mana si bajbaie prin dulapul de deasupra chiuvetei dupa un pahar. Il pune incet pe masa, sa nu se trezeasca fetita. Se duce la frigider si scoate o sticla de vin invelita in hartie. Ce bine ca usa frigiderului se inchide singura. Toarna in pahar, in timp ce o usoara durere de spate ii aminteste cum s-a chinuit un sfert de ora sa deschida sticla cu tirbusonul lui rudimentar.

Vinul e un Cabernet Sauvignon din 2003 de la Wine Princess. L-a gasit ascuns pe un raft de sus dintr-un cash&carry si s-a gandit ca daca are noroc poate va bea ceva mai bun decat obisnuitele cruditati din comert. I s-a parut interesant sa riste, pretul oricum nu era mare. Fiindca nu era vorba de vreun "Grand Selection", despre care umbla vorba prin targ ca ar fi tare bun, ci de ala normal.

Dar sa revenim. Sticla e deschisa de vreo doua zile. Tipul duce paharul la nas, intrebandu-se in acelasi timp daca o fi disparut mirosul ala de varza murata in otet. Pana acum l-a baut asa, i s-a parut acceptabil si oricum vinul avea si un pic fruct cat sa mai acopere chestia aia neplacuta. Acu' ma rog, proaspat scos din frigider, nu se simte mare lucru. Numai bine, are timp sa schimbe un scutec si apoi sa-si puna ceva de mancare. Se duce si pune fetita-n patutul ei.

Peste juma' de ora se intoarce. E obosit - cui ii mai trebuie vin cu oboseala asta? Fetita zambeste in somn, mama ei doarme adanc. Zambeste si el. Inainte sa inchida lumina se uita inca o data la pahar - nici urma de semn de batranete in rubiniul asta inchis.

Apoi raman doar luminile vecinilor de vizavi si mirosul. Coacaze negre, zmeura, visine, piele, putin piper negru macinat, tutun, ceva un pic pamantiu, o frunza de menta si trei ace de rozmarin (da, individului nostru ii plac retetele). Nu foarte expansiv, niciuna dintre arome nu vrea sa devina solista, dar combinatia e minunata. E una din cele mai complexe arome pe care le-a simtit vreodata la un vin romanesc. Nu tu vanilie, ciocolata, cafea, cola sau mai stiu eu ce. Nu, chestii pure, bine integrate, echilibrate, fara vreo senzatie artificiala.

Ce sa mai faca omul decat sa ia repede o gura? E inca destul de fructat, cu aciditate mai buna ca a multor vinuri mai tinere, cu tanini domoliti - dar nu de tot. Postgustul e lung, cu cirese amare in prim plan.

Paharul se termina repede. De ce-o fi baut aproape toata sticla zilele trecute, si nu azi? Dar nu-i nimic. Scoate telefonul mobil de sub perna si incepe sa noteze. Fiindca peste cateva zile va gasi in mod sigur un moment sa stea in fata monitorului si sa scrie pe blog despre vinul asta.

Asa ca ce sa va mai zic, dragi cititori - ma bucur tare mult ca am avut atata rabdare. Poate oi fi eu prea obosit, prea fericit sau pur si simplu un degustator de ziua a treia - dar vinul asta a inceput sa se exprime cu adevarat de-abia dupa vreo doua zile (petrecute in mare parte in frigider). Si pare inca sa aiba potential de invechire - fruct mai e, la fel si aciditate si tanin. Daca-l voi mai gasi, nu voi ezita sa mai cumpar - probabil chiar si din raft de cash&carry.

8 comentarii:

  1. Mirosul de varza acra am citit pe undeva ca e un wine flaw datorat scaparii de sub control, a fermentarii malolactice (adica provine de la prea mult acid lactic, cam asta produce varza acra cand fermenteaza si de asta miroase asa). Eu l-am intalnit la un vin alb, destul de pronuntat; de asemenea s-a estompat, de data asta in cateva minute de stat in pahar.
    In alta ordine de idei, cred ca e cel mai "sensible wine review" pe care l-am citit in ultimul timp. Si cred ca singurul pe care l-am citit de doua ori si nu pentru ca nu am inteles cum "arata" vinul. Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mersi Dan. :) Ia-o daca vrei ca pe o modalitate de rating - probabil cea mai buna.

    Cat despre defect, probabil ca o carafare l-ar fi facut sa dispara mai repede. M-a surprins destul de mult ca a disparut.

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, mirosul asemanator cu cel de varza se pare ca provine de la insuficientul control al temperaturii in timpul fermentatiei malolactice.
    De asemenea, stiu exact cum e cand incerci sa-ti torni un pahar pe intuneric, sa nu deranjezi copilul adormit. Eu odata am reusit sa o trezesc cu un pocnet de dop scos prea energic..

    RăspundețiȘtergere
  4. E posibil ca fermentatia malolactica sa fi fost problema, dar ma feresc sa dau eu un verdict in privinta asta. A existat si o nota de otet destul de persistenta - in special dupa deschidere.

    Ideal ar fi fost sa mai incerc o sticla, eventual din alta sursa - insa nu am reusit sa-l gasesc pe nicaieri deocamdata. Asa ca l-am prezentat cum mi s-a prezentat si el mie; in caz ca cineva reuseste sa-l mai gaseasca, sunt foarte curios cum i se va parea.

    RăspundețiȘtergere
  5. Nota de otet neavand, desigur, nicio legatura cu fermentatia malolactica.

    RăspundețiȘtergere
  6. Aia cu otetul se spune ca uneori asa e dirijata fermentatia, pentru a rezulta nivele mai mari de acid acetic care sa confere vinurilor complexitate in timp. Deci e posibil ca vinul sa fi fost inca prea tanar...

    RăspundețiȘtergere
  7. Asta cu otetul e boala grea. Zilele astea am luat niste vin de statiunea de cercetari de la Tg. Bujor. La fel, dupa deschidere- te izbea mirosul. In timp pare sa se disipe, dar in mod cert e ceva care a mers gresit.
    In rest, draga Sorin, toata consideratia mea. Si multa sanatate fetitei:)

    RăspundețiȘtergere
  8. Mersi George, multa sanatate si voua! :)

    RăspundețiȘtergere