sâmbătă, 7 ianuarie 2012

Viña Tondonia Rosado Reserva 2000, Lopez de Heredia

Acest rosé spaniol e facut din 60% Garnacho, 30% Tempranillo si 10% Viura - ultimul fiind un soi alb. Acum, daca va uitati la titlul postarii, veti fi poate tentati sa credeti ca "Reserva 2000" e un nume din ala fancy, gen "Private Bin 46" sau mai stiu eu ce.

Ei bine, nu! "Reserva" inseamna ca rosé-ul de fata a fost tinut in baricuri o vreme - mai precis patru ani si jumatate. Iar 2000 este anul productiei. Colac peste pupaza, vinisorul asta a fost lansat pe piata in 2010, fiindca, nu-i asa, dupa atata stejar american trebuia sa se mai odihneasca si prin sticla vreo cinci ani si jumatate. Dar mai bine sa va povestesc cum l-am vazut eu.

Culoarea e un rozé foaie de ceapa. Imediat dupa deschidere, aromele predominante sunt - surpriza! - lemnoase, cu impresii de nuca prajita, migdale si coaja de paine. Vinul evolueaza insa foarte mult in pahar - apar senzatii florale de trandafir mai mult sau mai putin uscat, coaja de portocala, arome mineral-pamantii, chiar un pic de piele. Un nas foarte elegant, foarte complex - chiar daca e marcat puternic de lemn.

Gustativ vine cu impresii de fructe rosii de padure, in special fragi - insa nu va imaginati gemuri sau alte nazbatii - senzatiile dulci lipsesc complet din peisaj, cu o mineralitate pregnanta si o aciditate excelenta.

Din postarea asta n-as vrea sa ramana doar spectaculozitatea detaliilor legate de productie (mai multe informatii aici) care-l fac un vin singular, neobisnuit. Ce vreau sa remarc e ca nebunia asta este pur si simplu un vin extrem de frumos, care merita incercat de orice iubitor al licorii care este in stare sa lase la o parte prejudecatile despre cum trebuie sa fie un rosé (sau orice alt tip de vin, daca tot veni vorba).

Nu cred ca exista multe vinuri pe care sa le pot recomanda mai calduros decat pe asta. Iar pentru 10 Euro (de exemplu, de pe decantalo.com) merita.

P.S.: Vinul a fost degustat in cadrul CellarTales International Wine Round Table - editia a IX-a. Am ales sa scriu despre vinurile incercate acolo rand pe rand, fiindca o postare prea lunga are doua dezavantaje: e greu de scris si uneori si greu de citit.

Multumiri si pe aceasta cale lui Oliver si Ralucai si la cat mai multe mese rotunde la fel de reusite!

miercuri, 4 ianuarie 2012

D'Arenberg The Olive Grove Chardonnay 2010

Un Chardonany din Australia cumparat online cu vreo 10 euro. Pe site-ul celor de la D'Arenberg ni se precizeaza, printre altele, ca vinul nu a trecut deloc prin fermentatia malolactica si ca maturarea a avut loc in principal in cuve de inox si baricuri vechi - fiind totusi folosit si ceva stejar nou. Pentru o mica (oare cam cat de mica?) parte din vin s-au folosit drojdii salbatice si maturarea pe drojdii.

Imediat dupa deschidere, apar arome neplacute, usor sulfuroase, care se disipa insa repede odata turnat vinul in pahar. In locul lor vin senzatii de piersica si mango, idei citrice de lamaie si grapefruit roz, apoi ardei gras, alune de padure si doar un pic de unt, nucsoara, dar si ceva mineralitate - toate desenand un ansamblu modern, dar complex si echilibrat.

In gura e destul de corpolent, insa are o aciditate si prospetime excelenta, completate fericit de o mineralitate neasteptata. Lipsesc aproape in intregime senzatiile untoase, care l-ar fi facut neinteresant. E foarte bine definit, foarte persistent - cu un final citric, un pic amarui, dar echilibrat frumos de note fructate. Urmatorul pahar vine fara sa-ti dai seama si se goleste cat ai clipi.

Un vin foarte bun dupa parerea mea, si un bun exemplu ca si Chardonnay-ul new world poate fi interesant si lipsit de platitudine. In plus, as zice ca exista si ceva potential de invechire din cauza structurii excelente.