sâmbătă, 10 martie 2012

Xavier Vacqueyras 2007

Recunosc ca am cumparat acest Cotes du Rhône Gigondas pe baza unui criteriu simplu: a primit 93 de puncte de la Marele Critic (ceea ce, daca e sa ramanem obiectivi, deja nu prea mai e o mare realizare) si costa doar vreo 16 euro.

M-a impresionat din prima culoarea vinului - sau mai precis, intensitatea ei. Ma asteptam sa fie unul dintre multele vinuri aproape negre atat de la moda in ultima vreme, si cand colo gasesc in pahar un rubiniu clar, de intensitate medie. Lucrurile incepeau sa devina interesante

Apoi, daca imediat dupa deschiderea sticlei vinul arata doar arome dulcege de fructe coapte si gemuri, lucrurile se schimba substantial dupa o aerare de cateva ore. Ciresele negre si coacazele raman la putere, primesc ajutor si din partea unor senzatii de cacao si vanilie, dar sunt completate fericit de arome de pamant uscat, piper, ierburi aromatice, tamaie si un pic de piele. Acum, ca sa fac o paranteza, sa nu va speriati de lista asta continand "piper, ierburi aromatice, tamaie". N-o luati ca pe o sentinta definitiva a simturilor mele hipertrofiate (pe naiba!), ci mai degraba ca pe rodul unei incertitudini destul de puternice privind aromele simtite, care-mi aminteau, mai degraba vag decat clar, cand de una cand de alta.

Ca sa inchid paranteza, ce se poate spune cu o oarecare doza de obiectivitate e ca nasul e unul modern, fructat, destul de intens, avand insa complexitate si un pic de echilibru.

In gura vinul e relativ corpolent; fructele sunt din nou la putere, insa totul e bine echilibrat de o aciditate cel putin decenta (sustinuta de tanini fini) si de un final lung, in care senzatiile de ierburi aromatice si tamaie sunt in prim-plan.

In concluzie, acest Xavier Vacqueyras nu mi-a displacut, insa l-am gasit un pic cam greoi si intens aromatic. Nu ma voi pronunta asupra justetii celor 93 de puncte primite de la RP. Voi constata doar ca pentru mine, Cuvee Charlotte 2007 (de exemplu) este un vin mai reusit. Insa afirmatia asta trebuie privita cu un pic de obiectivitate - eu m-am "antrenat", ba chiar am fost invatat sa-mi placa Cuvee Charlotte, in timp ce RP s-a "antrenat" (indelung) sa-i placa alt fel de vinuri.

5 comentarii:

  1. Chiar mai reusit decat vinurile cred ca e ultimul paragraf ;). M-am simtit acolo.

    RăspundețiȘtergere
  2. Hehe, ce am scris e usor interpretabil. :) In orice caz, nu vreau sa spun ca Parker e mai in masura decat altcineva sa aprecieze daca un vin e bun sau nu. Ci ca fiecare are gusturi diferite, ceea ce face discutiile despre scor, fie el dat si de RP, irelevante.

    RăspundețiȘtergere
  3. Am gasit si eu zilele trecute un Parker90 spaniol la 4 EUR, inca nu l-am destupat.

    RăspundețiȘtergere
  4. Mihai, Jay Miller, Jay Miller :))

    RăspundețiȘtergere
  5. ma tem ca asta e gicondas in zilele noastre. un soi de chateauneuf B, dar faster, stronger and uncut. si nu sunt convins ca asta e rau

    RăspundețiȘtergere