luni, 9 aprilie 2012

Pinot Noir Nachbil 2008

Asa cum remarca si Nicusor Cazan in recomandarea sa pentru vinul.ro, Pinot Noir-ul romanesc sufera nu numai din punct de vedere al calitatii, ci si al tipicitatii - destule din exemplele baubile sau chiar placute ale acestui soi fiind fie influentate excesiv de "autorul vinului", fie demne mai degraba de un Merlot - insa despre asta cred ca voi mai scrie.

Ei bine, aici nu e cazul de asa ceva - incepand cu culoarea deschisa, intre rubiniu si granat si continuand cu nasul nu tocmai intens, dar complex si savuros. Senzatii florale, cirese si fructe de padure, pamant, ceva carnos, ierburi aromatice si chiar si o idee de vanilie si cacao se combina intr-un ansamblu fin, placut.

Gustativ nu e deloc corpolent, are o textura matasoasa, cu aciditate buna si tanini putini dar perceptibili pe final. Final care combina note de ierburi aromatice cu senzatii savuroase, carnale. Se simte si o oarecare astringenta care probabil se va domoli cu timpul, insa vinul este oricum foarte placut (si usor) de baut chiar si acum.

Deocamdata nu e la nivelul foarte reusitului Nachbil 2003, probabil cel mai bun Pinot Noir produs in Romania in ultimele decenii (si care, apropo, inca poate fi cumparat - il recomand calduros celor care spun ca la noi nu se poate face Pinot Noir). Cred insa ca exemplarul de fata are potential sa ajunga macar aproape de nivelul fratelui sau mai mare.

In privinta raportului calitate-pret (pe care eu l-as numi mai degraba placere-pret), stiu ca cei de la Nachbil nu sunt tocmai bine vazuti. Daca in mod normal vinul asta poate fi cumparat cu o suma apropiata binisor de 100 de RON, se pare ca producatorul a lasat de cateva zile pretul undeva pe la jumatate - la banii astia, este, daca fortam un pic termenul, un best-buy, macar in categoria Pinot Noir romanesc de calitate. Asa ca il recomand si eu.

P.S.: 13% alcool, nefiltrat. Maturat in baricuri de "generatia a doua".

joi, 5 aprilie 2012

Portia mea de munca in folosul comunitatii

Din pacate, aceasta este o postare politica si este mai degraba una pentru bucuresteni. Dar este, cred eu, o postare necesara - fiindca intr-o lume in care doar piticul porno mai lipseste de pe lista candidatilor la Primaria Bucurestiului, normalitatea si calitatea umana trebuie incurajate si popularizate chiar si pe un blog despre vin.

S-ar putea ca destui dintre voi sa fi auzit, macar in treacat, de numele lui Nicusor Dan - candidat independent la primaria Bucurestiului. Nu vreau sa scriu ca el va fi solutia magica pentru toate problemele orasului, dar poate fi macar inceputul unei schimbari care se lasa de prea mult timp asteptata.

Nu va spun nici sa-l votati si voi pe omul asta, nici sa-l investiti cu toata increderea voastra, ci ca macar merita sa va petreceti un pic de timp afland cine este, ce a facut si ce vrea sa faca. Si poate sa spuneti si altora despre el. Intre timp, iata opiniile catorva oameni care scriu despre el mai coerent decat voi putea s-o fac eu vreodata:

Si iata si pagina lui oficiala:
http://nicusordan.ro/

Poate ca multi dintre voi veti spune ca nu are nicio sansa in competita electorala, si poate ca asa si este. Dar daca nu incercam sa facem macar un pas spre normalitate, in mod sigur nu o vom avea niciodata.

marți, 3 aprilie 2012

Goodwine - revolutia vinului romanesc?

Am fost si eu, ca multa lume pasionata de vin, la targusorul organizat weekendul trecut la hotelul Pullman si cunoscut indeobste ca Goodwine - asa ca va voi tortura cu niste impresii succinte.

In primul rand - si ma voi intoarce la ideea asta - am vazut multi vizitatori, si mai ales un anumit tip de vizitatori: oameni relaxati, interesati de vin, care in mod evident se simteau bine si carora la facea placere interactiunea cu producatorii.

Apoi, am vazut si multa lume incantata de "revolutia" celor de la Cotnari si Jidvei. Din pacate am incercat doar seria "Owner's Choice" de la Jidvei si, desi nu sunt vinuri foarte pe gustul meu, sunt in mod sigur o imbunatatire vizibila fata de ce ofera in mod normal acest producator - si mai ales sunt vinuri care pot avea un bun succes de piata, atat din cauza stilului cat si a numelui Marc Dworkin. Aceasta ultima fraza contine insa mai multe cuvinte cheie: primul este numele lui Marc Dworkin - cand ai multi bani e usor sa aduci un consultant cunoscut, care lucreaza pentru crame din Bulgaria, Israel, Romania (doua) si China. Dar oare asta e cel mai bun drum de urmat din punctul de vedere al evidentierii particularitatilor soiurilor romanesti? Nu stiu daca e asa sau nu, nu sunt nici ultra-nationalist, ci doar sper ca rezultatul final va consta in vinuri deosebite, cu personalitate proprie si nu in lichide bune, dar identice cu multe altele. Al doilea cuvant cheie e "piata": efortul celor de la Cotnari si Jidvei trebuie apreciat, dar trebuie inteles si ca, pana la urma, factorul comercial este cel care i-a impins sa faca pasul asta - a inceput sa apara in Romania si o piata pentru vinuri premium, iar un alt mamut deja apucase sa faca primul pas catre ea. Cele cateva zeci sau sute de mii de sticle de vin bun care vor ajunge pe aceasta piata sunt o mica picatura fata de oceanul de plonk cu care aceiasi producatori vor continua sa inunde pana si ultimul magazinas din cel mai uitat catun al Romaniei. Nu, asta nu este nicio revolutie, e doar o mica schimbare. Insa e una in bine.

Pomeneam la inceput de publicul pasionat, interesat, care degusta si cumpara vin cu entuziasm - mi-a facut placere sa ma aflu in mijlocul acestei multimi, in ciuda evidentei inghesuieli - si poate pana la urma asta e adevarata revolutie de care are nevoie "industria romaneasca": din ce in ce mai mult public pasionat si din ce in ce mai multi producatori mici, care nu fac neaparat lansari senzationale sau cool, n-au nevoie de semnaturi celebre pe eticheta si nu fac vin doar pentru profit, ci si pentru ca gasesc o satisfactie reala in munca lor si sunt pasionati de lichidul asta care poate aduna atatia oameni laolalta intr-un spatiu asa mic. Sigur, nu toate vinurile acestor virtuali sau deja existenti producatori vor fi pe placul meu sau al altora. Insa, indiferent de cat de mult imi place mie cutare sau cutare stil, ce e important e sa fie mai multe vinuri facute cu pasiune - iar treaba asta nu se inventeaza peste noapte.

In final, pe un ton mai relaxat, vreau doar sa vorbesc despre vinurile care mi-au atras atentia, mentionand ca am degustat doar o mica parte din ce era disponibil:
- Albele si rosiile de la SERVE, din seria Vinul Cavalerului, stau din ce in ce mai bine de la an la an si sunt excelente ca vinuri de fiecare zi, si nu doar prin prisma raportului pret-calitate. Sigur, merita mentionata si arhicunoscuta gama Terra Romana - de data asta cu un Cabernet Sauvignon elegant in rolul principal.
- In timp ce pentru destui producatori 2010 a fost un an de cosmar, cei de la Prince Stirbey au aratat ca niste conditii meteorologice dificile pot duce la vinuri extraordinare. Albele lor din 2010 sunt vinuri cristaline, incisive, care nu au tone de parfum ci tone de caracter si personalitate. Chapeau! Cat despre rosii, am o mare nemultumire: e pacat ca vinurile astea sunt scoase pe piata atat de repede! Mi se par vinuri facute sa castige mult prin invechire; deschise prea devreme nu pot apreciate la adevarata lor valoare - nu de putine ori am auzit despre ele ca prea sunt apropiate ca stil de lumea noua sau ca pur si simplu nu sunt asa bune ca albele.
- Avincis fac vinuri elegante, echilibrate, baricate cu simt de masura, complexe dar in acelasi timp foarte usor de baut. Mi-au placut mult Feteasca Regala din 2010, atat in varianta simpla cat si in deja laudatul cupaj cu Pinot Gris 2011; dar si roze-ul si Cabernet Sauvignon-ul din 2010.
- De la Budureasca am cerut doar un Pinot Noir 2009 (eticheta neagra), care este probabil un vin destul de fructat, modern, dar baricat cu multa masura si care reuseste sa aiba destul echilibru si complexitate incat sa placa unei game largi de consumatori.
- De la Vinicola Averesti am incercat trei vinuri seci (Zghihara, Aligote si Feteasca Regala) cu multa personalitate si... aciditate, numai bune de pus la o masa cu oameni veseli si mancare buna.
- Si nu in ultimul rand Gramma - de la care am degustat doar Cuvee Visan 2010 si 2011, care mi-au placut mult. Insa ce mi-ar placea si mai mult ar fi sa vad ca apar si alti producatori cum sunt oamenii astia. Standul lor micut de la intrare emana mai multa energie pozitiva vini-viticola decat orice adunare de oameni la costume negre intr-un spatiu amenajat modern - si nici macar nu era nevoie sa degusti vinurile ca sa-ti dai seama de asta.

In final, tot ce ramane de vazut este daca cei de la SERVE, Stirbey ori Avincis imi vor ridica vila promisa. In orice caz, chiar daca asta se va intampla, sunt sigur ca oamenii din diviziile premium de la Jidvei si Cotnari ii vor gasi locatia si-o vor distruge - asa ca in final voi ramane la fel de sarac ca inaintea scrierii acestei postari.