marți, 26 iunie 2012

Imperial Gran Reserva 1999 - CVNE

Ce ar putea determina pe cineva sa deschida o sticla de vin rosu intr-o seara mult prea calda de vara? Nu stiu, poate aceasta descriere ciudata - care va incepe cu culoarea, va continua cu gustul si se va termina cu mirosul - va lamuri un pic lucrurile.

Culoarea e undeva intre rubiniu si granat, intensa, fara nici cea mai mica urma de batranete - lucru care m-a surprins foarte placut.

Gustativ (v-am avertizat ca va fi o descriere mai neobisnuita) sta din nou foarte bine - evoca afine si coacaze pe un fond mineral, iar ansamblul e matasos si fin. Corpolenta ridicata e bine balansata de aciditate si de taninii care inca par un pic agresivi pe final. Acum ar trebui sa va povestesc despre postgustul interminabil - eventual cu un cronomentru in fata - insa, ei bine, nu e chiar asa lung. Iar taninii aia, cum ziceam, mai au un pic pana sa fie perfect integrati.

Dar ce mi-a placut in mod deosebit la vinul asta a fost mirosul - un exemplu perfect pentru ideea subiectiva ca farmecul unui vin care s-a maturizat frumos nu poate fi recreat in niciun fel intr-un vin tanar. Oricata microoxigenare, enzime si alte nebunii ai folosi, rezultatul va fi ciudat, nelalocul lui - ca un adolescent care vrea sa para matur dar se ingrijoreaza din pricina cosurilor ori, mai rau, ca o fetita pe care parintii au inscris-o la un beauty pageant.

Dar sa revin la miros. Mi s-a parut ca simt afine si coacaze zdrobite, tutun, lemn lacuit, m-am pierdut prin nuante autumnale si fum, mi-am amintit de cuisoarele mestecate de bunicul meu cand bea prea mult vin. Nu am pretentia ca pot descrie exhaustiv ori macar prea precis toate senzatiile astea. Insa ar fi trebuit sa fiu orb ca sa nu sesizez armonia, senzatia de tot unitar, din care nu ar fi bine sa iei nimic, asa cum n-ar fi bine sa adaugi.

Si ma gandesc ca asta e unul din lucrurile foarte frumoase la vin - ca pentru a simti armonie e suficient gestul aparent banal de a deschide o sticla si de a turna in pahar. Exact ce am facut in acea seara mult prea calda de vara.


P.S.: Despre CVNE - Compañía Vinícola del Norte de España si gama Imperial nu prea are rost sa va povestesc - destui autori mai bine documentati decat mine au scris foarte bine despre acesti traditionalisti-moderni din Rioja. Iar cei 25 de Euro cu care l-am cumparat de pe decantalo.com ar fi fost suficienti pentru o sticla de "super-premium" romanesc din 2009 sau 2010. Cred ca e inutil sa va spun ce prefer dintre cele doua optiuni; singurul regret e ca nu l-am mai tinut inca macar 10 ani. Dar se mai gaseste de cumparat... :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu