miercuri, 6 iunie 2012

Tempranillo 2010 Biorebe - Peter Mertes

Asa cum spunea Dan intr-un articol recent, de multe ori nu e o idee buna sa cumperi vinuri straine din hypermarket. Insa ce sa ma fac daca m-am dus sa cumpar mancare si alte lucruri pentru casa iar pasii m-au purtat invariabil catre raionul de vinuri (desi sticlele aflate "in asteptare" ocupa din ce in ce mai mult spatiu in apartament)? Pai simplu, m-am uitat, m-am plimbat, dar m-am abtinut cu tenacitate sa cumpar. Apoi, usor frustrat, am pornit spre raionul "bio" pentru niste ciocolata. Odata ajuns acolo, observ ca pe raftul de deasupra ciocolatii troneaza niste... vinuri. Bineinteles, bio. E semn ca trebuie sa iau macar o sticla, deci aleg un Tempranillo din 2010, la "incredibilul pret" de 18 lei.

Pe sticla scrie Peter Mertes - afacere germana "de familie" conform site-ului lor web, daca se poate numi asa o companie cu vanzari de peste 100 de milioane de euro, cu cateva sute de angajati si care produce ori imbuteliaza vinuri din Spania, Franta, Italia, Austria si Germania spre a le vinde in diverse colturi ale lumii. Recunosc ca nu sunt un fan al ideii de mare producator de vin. Dar dintr-o perspectiva imediata de consumator, e foarte bine daca o companie mare imi poate oferi vin de consum curent bun si ieftin (lucru care cred ca e ceva mai greu de facut pentru un producator mic).

Dar sa revenim. Vinul asta e din Spania, regiunea La Mancha si are 13% alcool. Culoare rubinie clara, de intensitate medie, cu ceva nuante violacee. Arome fructate de intensitate medie, amintind de cirese amare, prune, coacaze rosii; dar si cu ceva ierburi si o usoara nota de cacao. Aerarea scoate in fata ierburi aromatice si tutun. In gura corpolenta medie, din nou fructe si usoare impresii amarui, ierboase, sustinute de aciditate buna si de tanini foarte fini. Finalul e destul de persistent si mizeaza pe aceleasi impresii de ierburi aromatice, dar si pe cirese negre intense si tutun.

Un vin usurel, bun de consum curent, usor de baut si de asortat cu mancare, bine echilibrat. Foarte pe gustul meu, chiar daca nu are o complexitate aromatica deosebita. Ramane insa o singura intrebare: oare e sustenabil, in special pentru cultivatorii care vand struguri producatorului, sa produci vin bio de calitate decenta la pretul asta? Voi ce credeti?

In fine, vinul mi-a amintit imediat de o melodie poate usurica, dar plina de vino-ncoace si... romaneasca. Doamnelor si domnilor, Moonlight Breakfast:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu