vineri, 31 august 2012

Cabernet Sauvignon 2006 - Château Stanca

Am gustat la Chitorani din Cabernet-ul din 2011: fructat, corect, cu tanini copti, impetuosi si aciditate buna. Nu sunt tocmai experimentat in aprecierea vinurilor foarte tinere (faptele de care vorbesc se petreceau in mai), asa ca am plecat cu trei sticle ceva mai vechi in portbagaj - Cabernet Sauvignon din trei ani diferiti, fiecare costand cam 20 de lei. Cel din 2004 s-a dovedit a avea un defect de dop iar cel din 2007, desi avea structura buna si fruct inca proaspat, mi-a parut prea dominat de note animale, de grajd. Insa era baubil, in special dupa o aerare mai lunga. Vinul din 2006 a ramas ultimul, si despre el va voi povesti acum.

Culoarea a fost un rubiniu destul de inchis, foarte usor caramiziu.

Prima impresie dupa ce am dus paharul la nas a fost ca s-ar putea ca lichidul sa ia drumul chiuvetei. Mi-a sugerat slanina veche, pivnita uda si lac de mobila, iar toate astea acopereau o latura fructata destul de timida. Dar de multe ori e bine sa-i dai unui vin o a doua sansa, asa ca l-am lasat cateva ore la aerat. Cand l-am incercat din nou tocmai incepuse o ploaie torentiala, insa din pahar a rasarit soarele. Afine, coacaze, cirese, toate perfect coapte, fara a fi vreun moment greoaie sau gemoase. Iar peste ele, un pic de piper, ierburi aromatice si tutun.

In gura surpriza placuta continua - e foarte catifelat, de corpolenta medie, cu aceleasi tonuri de fructe bine coapte, dar si cu prospetime. Taninii erau extrem de fini, iar ansamblul foarte placut de baut.

In concluzie, un vin necomplicat dar foarte reusit, chiar excelent pentru pretul lui. Din pacate celelalte doua Cabernet-uri cumparate nu au fost o afacere foarte buna. Insa ce mi se pare incurajator, dincolo de faptul ca in crama ar mai fi loc de imbunatatiri (pentru care poate nu sunt bani), e ca la Stanca par sa se faca vinuri din pasiune, iar proprietarul iubeste locurile si via.

joi, 30 august 2012

Château Stanca - un belgian la Chitorani

Ce poate face un muncitor modern in pauza de pranz? Sa mearga la cantina plasata convenabil la cativa metri de cladirea de birouri? Sa isi ia un sandwich de la vreun automat? Sa se uite la filmulete pe youtube?

Oricare din astea. Sau se poate sui in masina cu care polueaza zilnic orasul pentru a porni intr-o scurta plimbare. Pana la Chitorani. Prahova. La limita Dealului Mare. Pentru ca a citit, in cartea lui Cosmin Florescu Zidurean si Eugen Demeterca, ca un belgian face acolo vinuri bune.

Drumul e lung si aglomerat, enervant, iar Chitoraniul e un satuc la marginea Ploiestiului, cu vedere panormica catre o rafinarie. Undeva in dreapta, dintre gunoaie si iarba incredibil de verde, apare un indicator catre o biserica veche, directia e schimbata brusc si iata-ma in Chitorani. Ori Bucov, nu e foarte clar. Cineva imi indica drumul catre un conac aflat in renovare, dar habar n-are de belgian. Trec pe langa multi copii care se joaca, pe langa biserica sobra, aparent parasita dar cumva frumoasa si parca nelalocul ei. Pe drumul de pietris dinspre conac coboara un batran pe bicicleta, cu o fetita in spate. Il intreb de via batrana dar bine ingrijita de pe dealul din stanga. E a unei asociatii de producatori si va fi "replantata", fiindca produce mult mai putin decat via tanara de langa. Iar conacul e intr-adevar in plina renovare si nu e al niciunui belgian.

Am ratacit apoi pe drumuri laturalnice, printre randuri de vie bine ingrijita, printre multi copii care se jucau, intreband tot felul de oameni care se uitau amuzat ori neincrezator la mine. Nu existau conace in Chitorani, iar belgieni nici atat. Pana cand, convins ca batusem drumul degeaba, am luat-o in directia complet opusa si dupa doar doua intrebari am ajuns la al doilea conac. Cel renovat, al domnului Van de Maele, fost negustor de vinuri. Bineinteles, am sosit intr-un moment nu foarte potrivit, fiindca pe Google nu reusisem sa gasesc nici cea mai mica informatie de contact (si nici vreo alta referinta). Chiar si asa, in cele zece minute petrecute acolo, am avut timp sa intru in conacul frumos renovat si in crama amenajata intr-o fosta dependinta. Nu era nici pe departe un templu al modernismului in vinificatie, dar avea o presa cu membrana, cuve de inox si cateva baricuri. Insa omul mi-a vorbit cu mult drag, mi s-a parut mie, de via de zece hectare si patruzeci de ani, in mare parte Cabernet Sauvignon. Aici nu se faceau planuri de replantare.

Am uitat, din cauza unei mici guri de vin din 2011, de ce proprietatea se numeste . Sper sa ma intorc acolo si sa aflu pe indelete, fiindca locul are ceva foarte interesant dar greu de descris. Poate pur si simplu prezenta unui belgian in Chitorani. Sau sa fie de vina cautarea care mi-a aratat mai mult decat imi propusesem sa gasesc?

miercuri, 29 august 2012

Negru de Dragasani 2009 - Prince Stirbey

Negrul de Dragasani din 2009 de la Prince Stirbey pare din ce in ce mai echilibrat odata cu trecerea timpului - vinul placut dar un pic intruziv surprins de notele de degustare de acum un an si ceva lasand locul unuia care a castigat un pic de finete.

Culoarea e inca tanara, inchisa, un pic purpurie - iar mirosul e la fel de tanar. Primele cuvinte care-mi vin in minte sunt "jovial" si "abordabil", din cauza notelor dulci si intense de fructe bine coapte si alune caramelizate. Dar nu va asteptati la ceva bombastic - e echilibrat si lipsit de vulgaritate. In plus, nu are nevoie de mult aer pentru a-si etala si latura interesanta - tutun, poate frunze de ceai negru, piele si mai ales un buchet foarte generos de ierburi aromatice.

In gura creeaza aceeasi impresie prietenoasa: fructe dulci si o textura foarte matasoasa dar nu exagerat de densa, cu tanini fini. Prospetimea e la locul ei - aciditate excelenta si impresii persistente de ierburi si condimente pe final.

Nu e nimic plictisitor aici, iar faptul ca sticla se goleste repede confirma impresia de vin jucaus, abordabil dar si cu multa personalitate - o combinatie excelenta in opinia mea.

P.S.:
Si fiindca tot veni vorba de personalitate: au fost in ultimele zile destule discutii despre marketingul vinurilor romanesti, despre potentialul soiurilor autohtone ori chiar despre cel pedo-climatic. Nu sunt un expert in nici unul dintre aceste subiecte, ci doar un consumator de vin. In aceasta calitate, am intalnit o gramada de vinuri romanesti bune, perfect baubile dar si (aici voi exagera un pic, fara sa ma indepartez prea mult de realitate) perfect asemanatoare cu orice vin suprafructat, supracopt, suprabaricat si generic care poate fi cumparat din orice magazin mai rasarit din Polinezia pana-n Alaska.

La fel cum am baut si un numar nu foarte mare (dar incurajator) de vinuri romanesti interesante, diferite si expresive - facute si din soiuri locale dar si din "internationale". Nu neaparat vinuri de 100 de puncte Parker/GM/Berbecutio :), ci vinuri pe care vreau sa le mai beau si dupa primul pahar si pe care inca le mai miros si dupa al treilea, chiar daca uneori mai au asperitati ori nu sunt foarte complexe ori nu-mi place tot la ele. Sunt sigur ca se pot produce la noi mult mai multe astfel de vinuri si ca cei din aceeasi "categorie de consumatori" ca mine le-ar cumpara cu mare placere, fie ca traiesc la Bucuresti, Galati ori Singapore.

joi, 23 august 2012

"Whole Berry" Cabernet Sauvignon 2009 - Springfield

Ce m-a atras la acest vin sud-african a fost metoda de productie destul de putin uzuala in zilele noastre. Dupa recoltara manuala, boabele sunt macerate intregi in tancuri deschise iar fermentatia are loc cu drojdii naturale si, la fel, fara zdrobirea boabelor. Rezultatul unei astfel de vinificari fara zdrobire si pompare ar trebui sa fie, conform celor de la Springfield, un vin matasos, cu tanini prietenosi si o buna expresie a soiului - iar treaba asta mi s-a parut interesanta. Desigur, un alt motiv pentru care l-am cumparat a fost si o anumita degustare cu niste Cabernet Sauvignon-uri sud-africane mature si foarte-foarte placute.

Acesta e insa un vin mult mai tanar, rosu-violaceu, opac si fructat. Dar nu foarte fructat, nu prea intens aromatic, ba chiar destul de "intunecat", fara multe senzatii dulcege in miros. Aminteste de coacaze, cu tot cu crengutele si frunzele lor, mure, totul peste nuante sobre, de tutun uscat, cafea si fum. Cred ca e de-acum inutil sa mai zic ca a doua zi nasul se imbogateste cu arome de carne, menta, eucalipt, fara sa castige in dulceata.

E un Cabernet diferit - nu e genul impozant si artagos, nici vreo bomba de fruct de Lume Noua, ci e neasteptat de fin, cu o textura carnoasa, tanini domoli si copti si aciditate foarte buna. E destul de interesant, tipic si totusi atipic, prea usor de baut pentru binele degustatorului si pare sa aiba si un mic potential de evolutie. De altfel, as fi foarte curios sa-l revad peste cativa ani. Oricum, o experienta placuta si recomandabila, desi vinul e inca tanar.

miercuri, 22 august 2012

Jirov Cabernet Sauvignon & Merlot 2009

"Jirov" este numele de Mega Image al vinului de la Corcova - iar continutul sticlei despre care voi vorbi este identic cu cel al oricarei sticle de CS & Merlot Corcova 2009 (in masura in care poate fi cu adevarat identic).

In fine, mie mi-a placut mult varianta din 2008 a acestui vin si n-am fost nici pe departe singurul care a apreciat-o, asa ca asteptarile pe care le aveam de la el au fost destul de ridicate. Si, invariabil, am fost usor dezamagit.

Culoarea rubiniu-violacee inchisa arata tinerete, la fel ca si mirosul extrem de intens, fructat, insa pana la urma dominat de senzatiile date de baricare - lemn, ciocolata, vanilie, rom. cateva ore dupa deschidere vinul a parut foarte comun, generic, intens dar lipsit de ceva care sa-l faca unic sau interesant. Aerul si-a spus insa cuvantul in cele din urma - au aparut arome amintind de pamant, carne cruda si menta - care dincolo de faptul ca probabil suna ciudat pentru un iubitor "obisnuit" al vinului, chiar te pot face sa duci mai des paharul la nas.

Insa ce mi-a placut la acest vin a fost aciditatea ridicata, taninii un pic agresivi (fara sa fie verzi), usoara astringenta - intr-un cuvant impresia de vin nemachiat, care-si va atinge potentialul maxim evoluand natural in timp, nu cu ajutorul artificiilor tehnice.

Nu e un vin rau, insa e tanar si inca nu foarte expresiv. Eu unul prefer stilul mai retinut dar parca mai complex al recoltei 2008, care poate tine totusi doar de diferentele dintre cei doi ani.

luni, 13 august 2012

Pinot Noir Terra Romana 2007

Va voi spune din start ca mi-e foarte greu sa inteleg de ce vinul asta nu se cumpara mai mult (de exemplu, inca poate fi gasit in magazinul (specializat) de unde l-am cumparat prima oara acum un an si jumatate). Singura posibila explicatie pe care o gasesc e ca, pur si simplu, nu e un vin "la moda". Poate nu e pe gustul maselor (mai mari sau mai mici) sau poate doar nu se vorbeste despre el, nu se tin evenimente care sa-l promoveze (sigur, nu cred ca cei de la SERVE mai au atat de multe sticle in stoc ca sa merite sa faca asa ceva). In orice caz, exista o gramada de licori mult mai putin reusite si mai scumpe care au parte de mult mai multa atentie mediatica.

Dar sa revenim la vinul de fata:
Culoare tipica de Pinot Noir, destul de deschisa (lucru greu de gasit la majoritatea exemplarelor autohtone).

Nasul nu impresioneaza prin intensitate, ba chiar pare timid la inceput. Insa imi plac si vinurile care nu ofera totul pe tava de la inceput - in multe cazuri, un pic de atentie poate sa releve adancimi neasteptate. Aici, de exemplu, mi s-a parut ca simt arome florale, fragi, ierburi aromatice si piper, ardei gras, un pic de pamant.

Gustativ l-as descrie ca foarte echilibrat. Textura e extrem de placuta, catifelata, fara nimic strident sau agresiv, cu tanini aproape insesizabili. Impresia generala e de finete si prospetime, data de aciditate si de aromele simple, de fructe si ierburi aromatice - nefortate, subtile dar persistente. Finalul vine cu o senzatie vegetala un pic cam amaruie pentru mine, dar totusi ramane placut.

Ce apreciez insa cel mai mult la vinul asta e ca nu are nevoie de corpolenta, intensitate ori "muschi" pentru a (ma) impresiona, ii ajung echilibrul si subtilitatea.

Ah, si tipic de-acum: mi s-a parut mai complex si expresiv a doua zi dupa ce l-am desfacut.


P.S.: Am realizat ca mai scrisesem candva despre vinul asta dupa ce am terminat de scris partea "suculenta" a acestei postari. Iar recitind notele de degustare de acum un an si patru luni constat ca nu s-a schimbat foarte mult - doar notele date de baric par sa se mai fi temperat.