joi, 11 octombrie 2012

Degustare Prince Stirbey la Pogany - 2 octombrie 2012

Pe 2 octombrie 2012, ora 20:10, m-am prezentat la Madame Pogany, in Floreasca, cu scopul de a incerca si a ma bucura de felurite vinuri de la Stirbey. Mi-au lipsit aparatul foto scump si dorinta de a scrie note de degustare, asa ca va voi povesti despre vinuri asa cum mi le amintesc azi, fara poze cool si punctaje.

Seria a inceput cu... proba 1. Un Sauvignon Blanc Vitis Vetus 2009, rapid caracterizat de majoritatea participantilor din jur ca fiind acru si neplacut. Mie nu mi s-a parut acru, dar vinul intr-adevar nu se prezenta fantastic, cel putin nu cei 30 de ml din paharul meu de degustare. Punctajele din jur au cam inceput cu cifra 7. Aici e cazul sa va spun un pic, daca nu stiti, despre cum se desfasoara o degustare. Vine proba 1, 30 de ml, o mirosi, daca indraznesti s-o gusti s-a dus cam jumatate din ea, ii dai punctaj si hopa... s-a dus toata. Sau astepti un pic, eventual invarti bine paharul si nu se intampla mare lucru, apoi trebuie sa te decizi, fiindca vine proba 2 iar paharu-i numai unul. A nu se intelege ca ma plang, experienta e interesanta si placuta, dar ce vreau sa zic e ca are limite. Ma rog, vom vedea mai tarziu, acum sa revenim la vinuri...

Feteasca Regala Genius Loci din 2007 incepe sa-si integreze aromele de baric si pare, in mod ciudat, mai tanara decat acum doi ani, cu aciditate buna.

Roze-ul din 2011 mi s-a parut masculin, inchis la culoare, dar nu va inchipuiti o bombonica dulceaga. Imi amintesc tente fructate si vegetale de Cabernet Sauvignon, un pic sobre, cu multa energie. Roze-ul Terra Romana pe care l-am comandat pentru comparatie si pentru a face rost de un pahar mai mare a fost mult mai feminin, deschis la culoare si cu arome mai dulci, lasand o impresie destul de diafana pe palat. In orice caz, am apreciat ambele stiluri.

A venit apoi randul Negrului de Dragasani si Novacului din 2010, vinuri placute acum, fructate, bine echilibrate, dar care vor fi consumate, in mare parte, cu mult inainte ca ele sa inceapa cu adevarat sa vorbeasca. Cum am mai spus alta data, asta e nemultumirea mea cea mai mare legata de vinurile rosii de la Stirbey. Destule verticale si sticle incercate acasa ori aiurea mi-au demonstrat ca vinurile astea isi ating expresivitatea maxima dupa ani buni de invechire la sticla, dar in mod constant sunt puse in vanzare extrem de repede. Sigur, nu poti tine sticlele de dragul invechirii fara sa vinzi nimic, dar ar fi pacat sa nu se poata gasi o solutie, macar partiala, pentru asta. Unul sau doi ani petrecuti in plus in crama ar aduce un beneficiu real acestor vinuri si ar mai echilibra perceptia zic eu eronata, dar intalnita destul de des pe la noi, a raportului pret-calitate oferit de Stirbey.

Revenind la vinuri, Feteasca Neagra 2008 e si ea inca tanara, la fel ca si Negrul de Dragasani 2009 - fiindca finalul degustarii a venit cu o mini-verticala de Negru. Versiunea 2009 e placuta - de altfel am scris recent despre ea, dar a devenit evident ca fata de celelalte patru e mai plata si unidimensionala, consecinta a anului cu vreme foarte dezechilibrata in care a fost produsa. 2008 in schimb a fost varianta evoluata in bine a acelui vin foarte misto pe care l-am baut acum doi ani si despre care n-am mai apucat sa scriu. Imi amintesc arome expresive si interesante, fructe si impresii picante, condimentate si chiar ceva floral, senzatii catifelate si aciditate excelenta. Un vin direct, care ofera placere imediata fara sa fie deloc banal ori greoi. Iar 2005-ul s-a aratat destul de evoluat, cu arome florale neasteptat de intense si aceeasi foarte placuta latura condimentata - combinatie care m-a sedus si m-a facut sa-i acord titlul de vinul serii.

Asta pana cand dintr-o carafa a iesit din nou ce mai ramasese din acrul Sauvignon Blanc Vitis Vetus 2009. A fost pus in pahar si... surpriza! Mineralitate, grapefruit, coacaze, intensitate, corp si aciditate - totul era acolo. Proba 1 avea doar nevoie de un pic de aer si rabdare.