miercuri, 30 ianuarie 2013

Flamboyant 2006 - Davino

Davino Flamboyant 2006 e un vin comercial, facut sa placa unui public larg. Are arome accesibile si pline de dulceata, vanilia si cafeaua regulamentare sunt prezente din belsug, iar intensitatea, cel putin dupa deschidere, e aproape bombastica. Cu toate astea, nu mi s-a parut deloc lipsit de personalitate.

Nu cred ca are rost sa va prezint detaliat cele trei note de degustare aferente celor trei zile in care a supravietuit in frigider (din curiozitate, nu ca n-ar fi putut fi terminat mai repede). Eu unul nu prea mai apreciez insiruirile lungi de arome din care nu se intelege de fapt mai nimic, dar asta nu inseamna ca nu le mai practic :). Nu sunt convins ca ajuta sa stim cu precizie ca la un moment dat a mirosit a coacaze, cirese, ardei, eucalipt, tutun, piele de curea de ceas elvetian din secolul XX si piatra de rau.

Ce mi se pare interesant e ca vinul asta a fost intr-o continua schimbare: in prima zi gemurile de fructe au fost in prim-plan, a doua zi fructul a fost neasteptat de proaspat si condimentat, iar in a treia mi s-a parut autumnal si decadent. N-a avut nimic neplacut, dimpotriva - tanini fermi dar fini, aciditate excelenta, gust persistent.

Desi nu e stilul meu preferat de vin, nu pot sa nu-l apreciez. Spre deosebire de multe alte licori facute in canonul asta, are cu adevarat complexitate in spatele aromelor fructate si dulcege. Si nu mi s-a parut o bestie greu de baut, ba chiar am gasit un cuvant un pic surprinzator pe notele de degustare din a treia zi: "armonios".

marți, 29 ianuarie 2013

Feteasca Neagra Ancestral 2008

Acum doi ani, cand am baut prima oara acest vin, eram mai degraba un incepator entuziast. Intre timp, dupa multe vinuri baute sau doar degustate, am realizat ca sunt tot un incepator, dotat insa cu si mai mult entuziasm. Feteasca Neagra de la Basilescu nu s-a schimbat nici ea foarte mult intre timp.

Turnata direct in pahar, miroase teribil de dulceag, foarte intens, a fructe confiate, prune si... alcool. In gura are corpolenta, cu destula aciditate, e densa si catifelata, dar si mult prea intensa pentru gustul meu. Pe scurt, mi se pare obositoare chiar si dupa o singura  gura.

A doua zi, dupa ceva aer, dar mai ales la o temperatura sensibil mai scazuta (cam 14 grade C), apare revelatia. Ies la iveala coacaze proaspete, suculente, notele dulcege de curmale sunt discrete si placute si, mai ales, se simte o binevenita latura condimentata. Alcoolul sta ascuns, vinul curge fara efort pe gat si merge excelent cu mancare. Insa asta doar pentru vreun sfert de ora, pana cand se incalzeste si redevine o bestie greoaie si alcoolica, lipsita de complexitate.

Sigur, asta e o opinie pur personala si e cam contra curentului; vinul asta e probabil cea mai iubita Feteasca Neagra. Insa nu am pretentia ca opinia mea e adevarul absolut. Ce am invatat cu adevarat in cei doi ani de cand l-am incercat prima oara e ca orice vin e o experienta foarte personala, ca orice insiruire de arome sau caracteristici enuntate emfatic de vreun critic sau cunoscator nu e intrinsec corecta, ba chiar ca de multe ori e pur si simplu rodul convingerii ca soiul respectiv trebuie sa arate intr-un anumit fel, indiferent de ce exprima de fapt vinul. Am mai vazut ca zmeura mea poate fi caisa confiata a altuia si ca vinul acru din paharul vecinului este uneori perfect echilibrat in paharul meu. Si am mai vazut vinuri foarte interesante deschise prea devreme ori depunctate in vreo degustare mai mult sau mai putin in orb si mai mult sau mai putin grabita.

Insa cel mai mult m-a speriat asocierea termenului "vin mare" (ce-o fi insemnand de fapt asta?) cu vinuri grele si dense. Daca e intr-adevar asa, Feteasca Neagra Ancestral e un vin mare. Daca nu, din punctul meu de vedere e doar greu si dens.

marți, 22 ianuarie 2013

Sauvignon Blanc 2010 Stirbey

Sauvignonul Blanc 2010 de la Stirbey (cel "simplu", nu Vitis Vetus) are un miros foarte savuros, cu sugestii puternice sarat-minerale peste nuantele clasice de agrise si ardei verde. Timpul pare ca i-a dat si o usoara dimensiune florala, foarte placuta in ansamblul asta destul de sobru. Are un corp mai degraba zvelt, insa gustul evolueaza bine, e persistent si la fel de savuros pe cat e mirosul.

E in mod cert un vin complex, fara sa fie nevoie de un compendiu de arome exotice pentru a-l descrie. Mie imi place mult expresia asta mai clasica de Sauvignon Blanc, fara prea mult fruct, cu arome mai sobre dar elegante si intense, cu aciditate vie, si chiar mi-am pus la pastrat cateva sticle. Cred ca, in ciuda dopului sintetic si destul de scurt, voi avea experiente foarte interesante cu ele.

miercuri, 16 ianuarie 2013

Feteasca Regala Premium 2008 - Negrini

Am cumparat acest vin dintr-unul din acele impulsuri care ma fac semnificativ mai sarac (vorbind strict financiar) dar si o idee mai bogat (din punctul de vedere al surprizelor placute traite): am vrut sa vad cum se comporta o Feteasca Regala facuta de un producator nu tocmai consacrat la patru ani si ceva de la imbuteliere.

Prima impresie a fost ca vinului ii lipeseste aproape complet orice aroma. Insa, cum era de asteptat, o noapte petrecuta la frigider (fara vidare sau alte tehnologii miraculoase) l-a facut sa se deschida un pic.

Si surpriza! Miroase neasteptat de proaspat, a mar verde, citrice si flori, cu mineralitate si un pic de fum - insa toate aromele astea sunt foarte discrete. In gura e mai corpolent decat ar fi sugerat nasul, dar foarte bine sustinut de aciditate si liniar in evolutie; e placut de baut chiar si la temperatura camerei. Pe scurt, un vin fin, neintruziv, interesant si armonios, cu ceva complexitate.

Iata ca un vin alb de la un producator mai putin titrat poate fi placut si proaspat chiar si dupa patru ani. E una din Fetestile Regale care se exprima asa cum le-a lasat strugurele, fara arome fortate, deci foarte pe gustul meu. Iar alaturi de mai reusitele exemplare de la Avincis, Gramma, Stirbey ori Wine Princess (in ordine alfabetica), ma face sa cred ca soiul, in ciuda profilului aromatic mai discret, are potential sa produca vinuri excelente.

Revenind la treburi mai serioase, l-am cumparat vinerea trecuta de la Ethic Wine cu 35 de lei - doua sticle la pret de una - o afacere buna daca ma intrebati pe mine. Si daca ii acordati un pic de timp sa se exprime. :)

joi, 10 ianuarie 2013

Feteasca Neagra Paganus 2007 - dupa 2 ani

Zilele trecute s-au implinit doi ani de cand am incercat prima oara vinul asta - ar fi deci un moment bun sa vedem cum a evoluat.

Pai... culoarea e cam la fel, un granat nu foarte stralucitor, dar fara indicii de batranete. Miroase regulamentar, a prune uscate si visine - cu intensitate medie si fara dimensiuni gemoase ori dulcegarii exagerate. Insa ce "functioneaza" foarte bine pentru mine e combinatia de arome pamantoase (tutun, pamant uscat) si piperate cu fructul asta relativ sobru.

Si gustativ lucrurile stau foarte bine, mai ales ca vinul s-a domolit semnificativ fata de acum doi ani - e armonios, neasteptat de echilibrat si catifelat fata de cum il tineam minte, usor de baut. Aciditatea si taninii inca usor perceptibili ma fac sa cred ca mai are potential de evolutie insa, ca sa folosesc un cliseu, e foarte bun de baut si acum.

E clar ca asta e genul de vin care nu genereaza hype, nu vei gasi necunoscuti care sa ti-l recomande ca fiind foarte bun (o exprimare pe care o aud tot mai des despre diverse vinuri care in general nu-mi prea plac). Eu unul insa il recomand celor care apreciaza o Feteasca mai retinuta si cu un pic mai multa complexitate. Mai ales ca poate fi gasita, pentru cunoscatori sau norocosi, chiar si la 25 de lei (in weekend de exemplu, la piata volanta din Nerva Traian).

luni, 7 ianuarie 2013

Cabernet Sauvignon "Bob cu bob" 2010 - Cramele Francu

Nu sunt un fan al laudatului Cabernet Sauvignon Patrician din 2009 - un vin prea gemos si degraba cazator, fara cine stie ce expresivitate. Exemplarul asta vine de la acelasi producator, insa e de vreo doua ori si ceva mai ieftin, din alt an si dintr-o gama inferioara, de hypermarket. Are capison ieftin, dop ieftin si sticla ieftina, usoara si transparenta - ceea ce nu e nicio problema, nu am pretentii de invechire de la un vin de 14 lei. De altfel, fac o mica paranteza, nu prea ii inteleg pe cei care recomanda cumpararea unui vin pe baza dimensiunilor "umerilor" sticlei. Continutul e tot ce conteaza, si atat timp cat ambalajul isi face treaba eu unul n-am nevoie de mai mult.

Vinul in sine mi-a placut - fruct copt, intens, evocand mure si zmeura zdrobite, cu note vegetale si pamantoase. In gura are o suculenta foarte placuta si, din nou, o latura pamantoasa. Taninii nu-s abundenti, aciditatea buna si desi cade un pic cam brusc la sfarsit, vinul se potriveste bine de tot cu o masa necomplicata - in cazul meu a fost foarte placut cu naut, branza si cimbru. Isi face banii si reuseste sa fie nu doar corect, ci chiar un pic interesant.