vineri, 15 februarie 2013

Cuvee Amaury 2002-2011 si Charlotte 2010 - S.E.R.V.E.


Am fost miercuri seara intr-un loc simpatic (Espace Minoux) si am degustat vinuri de la S.E.R.V.E..

Fusesem tentat cu promisiunea ca va fi vorba de o avanpremiera a binecunoscutului Cuvee Charlotte, in incarnarea din 2010, dar evenimentul s-a dovedit a fi mai degraba o verticala de Cuvee Amaury, din 2002 pana in 2011. Pentru cei ce nu stiu, Cuvee Amaury e vinul alb varf de gama al celor de la S.E.R.V.E. si e un asamblaj de Riesling Italian si Sauvignon Blanc in proportii diferite de la an la an (iar in anumiti ani a fost folosit doar unul din cele doua soiuri), partial fermentat si maturat in baricuri. Si se pare ca din 2009 incoace locul Riesling-ului Italian a fost luat de Riesling adevarat, "de Rin".

Una din concluziile acestei verticale a fost ca-mi place Cuvee Amaury, dar ca are si ceva care nu-i pe gustul meu. Apreciez stilul destul de elegant al vinului, balansul frumos intre aciditate, corpolenta si arome, dar nu sunt deloc un fan al baricarii acestor soiuri. Pentru mine, vinurile tinere au avut o tenta vegetal-mentolata pe care folosirea baricului a lasat-o sa devina prea agresiva si nu tocmai potrivita cu aromele altfel fine, florale si usor vanilate. Insa asta e o parere subiectiva, pe care de altfel cred ca nu mi-o vor impartasi multi dintre participantii la degustare.

O concluzie mult mai interesanta si probabil obiectiva este ca vinurile astea chiar au potential de invechire. Dincolo de faptul ca de la recolta 2007 in jos vinurile mi-au parut mult mai bine integrate, isi pastrasera foarte bine si prospetimea, adaugand la ea un strop de complexitate. Sigur, cel mai batran vin din degustare, Amaury 2002, a aratat ceva semne de oxidare, dar era perfect baubil, ba chiar a fost unul din preferatele mele - foarte armonios, echilibrat, fara tonurile acelea vegetale ale fratilor mai tineri si cu arome coapte, usor mieroase.

As zice deci ca Amaury mi s-a parut un vin placut de baut tanar, dar care e si mai placut dupa cativa ani de invechire. N-as zice insa ca e chiar un vin "de terroir", cum a fost prezentat de gazde, si asta in principal fiindca face destule concesii modei. Dar are in mod evident o personalitate proprie si exprima mai multe despre locul in care e facut decat majoritatea albelor romanesti de la nivelul lui de pret.

Seara insa s-a incheiat, dupa cum ne fusese promis, cu o prezentare in avanpremiera a celuilalt cupaj high-end al producatorului - Cuvee Charlotte 2010. Care era, desigur, un vin inca tanar, nepregatit sa iasa in lume, cu ceva note lactice. Insa, in spatele acestor chestii normale pentru varsta lui, care arata ca vinul nu a fost fortat sa evolueze mai repede decat poate, se ascundeau multe calitati: tanini fini, aciditate foarte buna, corp suplu dar placut si fruct perfect copt, suculent, cu arome interesante in spate. Am senzatia ca va fi cel mai pe gustul meu Charlotte de pana acum, alaturi de cel din 2002, desi nici celelalte, dupa cum probabil stiti, nu-s rele deloc.

Un comentariu:

  1. "nu sunt deloc un fan al baricarii acestor soiuri" - idem
    RaSto

    RăspundețiȘtergere