joi, 21 martie 2013

Sydre Argelette 2006 - Eric Bordelet

Eric Bordelet este un tip foarte serios. Serios in privinta cidrului, fiindca acest "Sydre", dragii mei, este un cidru. Mda, acea bautura fermentata obtinuta din mere pe care multi oameni normali la cap o considera, in cel mai bun caz, o chestie pe care o poti aprecia doar in urma multor sedinte de (auto)tortura.

Sigur, nu vorbim aici de un cidru ca cel de la Ikea sau mai stiu eu ce alt produs de larg consum. Asta e un cidru hard-core, din Normandia. Ziceam ca Eric Bordelet e un tip serios - a renuntat la munca de somelier intr-un restaurant parizian cotat la trei stele Michelin pentru a se dedica agriculturii. Mai precis, pentru a face bauturi fermentate din mere sau pere.

Eu unul am scos dopul, am turnat intr-un pahar de spumant si am strambat din nas. Daca terroir o fi mirosul asta de mere putrezite si coaja de mar, ma pot lipsi oricand de el. Pe urma am uitat de pahar si mi-am pus in farfurie o cina mai rustica - sa zicem naut fiert, branza si ulei de masline. Si dupa cateva guri am luat si o inghititura de cidru. Nu stiu daca bulele fine, taninii ca de coaja groasa de mar ori aciditatea au fost de vina, dar lucrurile s-au legat imediat si, cu sau fara mancare, sticla s-a terminat foarte-foarte repede. Merele alea aparent putrezite au capatat nebanuite dimensiuni florale si minerale, taninii au fost mai degraba racoritori (daca o fi existand o asemenea posibilitate) si senzatia generala a fost de lucru care-ti stimuleaza nu doar apetitul, ci si interesul si imaginatia.

As zice ca dincolo de aromele care pot sa placa sau nu, acesta este un produs cu personalitate. Unii pot sa-i zica terroir, altii caracter, dar chestia asta e unica. Eu unul nu garantez ca o sa-mi placa a doua oara, dar intr-o anumita seara de iarna am avut senzatia ca l-am inteles.

marți, 19 martie 2013

Riesling 2010 - Domeniile Stanescu

Acest producator de pe langa Focsani are un mic si rudmientar magazin in buricul Bucurestriului, vis-a-vis de unul din multele restaurante libaneze ale orasului. Vanzatorul din respectivul magazin m-a convins ca in sticla e "Riesling nemtesc", asa ca l-am cumparat laolalta cu doua Fetesti Negre din 2006 si 2008.

Si Riesling-ul a parut intr-adevar nemtesc, cu destula mineralitate si arome de mar verde si caisa. Singura problema a fost data de niste senzatii de oxidat, amintind de miere veche, si mai ales de un iz deloc neglijabil de otet. Vinul putea fi baut. Ba chiar, cu un pic de toleranta, ajungeai sa descoperi lucruri interesante ca o aciditate buna, echilibrata de corp ori un postgust lung. Insa pana la urma am fost nevoit sa arunc continutul sticlei dupa doar doua pahare.

Cred ca, fara problemele de vinificare, chestia asta putea fi un Riesling cat se poate de decent, ba chiar unul din cele mai bune de pe la noi, lucru deloc rau pentru un vin de 20 de lei.

De altfel, am descoperit ulterior pe vinul.ro o referire de prin 2007 la Domeniile Stanescu, problemele de vinificare fiind aceleasi. Pacat ca in timp ce o intreaga constelatie de producatori decenti se dezvolta in jurul lor, oamenii astia par incremeniti in timp.


P.S.: O Feteasca Neagra din 2006 desfacuta ulterior mi-a confirmat asteptarile destul de... negre. Tot felul de arome bizare, de la otet la mar oxidat si izuri animale deloc fericite, care nu s-au dus oricat aer as fi "aplicat". Partea faina e ca cer pe el 46 de lei. Si nivelul si culoarea erau ok...

duminică, 17 martie 2013

Riesling Kiedrich Grafenberg Spätlese Trocken 1998 - Weingut Robert Weil

Un vin fain, cu arome fructate si florale si cu tente condimentate, de mirodenii asiatice. Are cate putin din fiecare si sugereaza in acelasi timp soare si prospetime. Insa ce il face foarte misto e o aroma minerala nu prea intensa, dar cumva foarte potrivita cu tot ansamblul.

Are destul de mult zahar dar si aciditate care sa-l echilibreze. Nu e chiar un vin delicat, nici cel mai expresiv Rielsing pe care l-am incercat. Dar, ca mai toate vinurile bune din acest soi, are dimensiunea aia usor eterica, de lucru pe care nu ai cum sa-l prinzi in lanturi pentru ca pur si simplu va zbura printre ele.

marți, 5 martie 2013

Cateva Merlot-uri de la Negrini

Merlot-ul din 2008 de la Negrini e vinul care a avut contributia principala in realizarea primei postari mai interesante a acestui blog, acum vreo doi ani si jumatate. Avea un amestec foarte placut de sobrietate si expansivitate, iar cand l-am regasit accidental in raftul unui magazin bucurestean am vrut neaparat sa-l incerc din nou.

Sigur, nasul a mai evoluat, dar are, ca si acum doi ani, acele senzatii de pamant si ierburi care-l fac foarte placut. In gust e poate un pic apos, dar pana la urma echilibrat si interesant, foarte usor si placut de baut. Iar asta, pentru un vin de 15-16 lei in varsta de mai bine de patru ani, nu e deloc rau. As da oricand banii astia pe el daca l-as mai gasi de cumparat.

Apoi, am incercat recent si variantele premium din 2008 si 2009, vinuri de cam 30-35 de lei daca tin bine minte. Mi s-au parut mai concentrate si evident mai in forma decat "mezinul" familiei, fara ca vreunul din ele sa fie greoi ori gemos. Cel din 2009 mi-a parut foarte fructat, dar totusi echilibrat, deloc obositor si chiar cu ceva complexitate in spate.

Insa Merlot-ul Premium din 2008 a fost exact pe gustul meu. I-a luat ceva timp sa se deschida, si de-abia a treia zi s-a exprimat la maxim. O nota de degustare ar suna cam asa: fruct suculent, arome florale, pamant si ierburi aromatice, ciocolata, totul peste cu un corp destul de suplu, cu aciditate excelenta si tanini copti, fini, prezenti dar nu agresivi.

Insa mi se pare mai interesant sa va zic ca desi e un vin cu evidente inclinatii comerciale, are si ceva foarte fain, interesant. Nu plictiseste, curge usor, merge foarte bine cu mancare si mai ales merge foarte bine cu imaginea usor suprarealista a unui lampion aprins aterizand in parcarea imensa din fata blocului la 12 noaptea. Ori cu bucuria de a dansa cu fetita mea pe muzica demodata.

Ca sa revenim cu picioarele pe pamant, as zice ca isi bate multi din concurentii mai "grei" in pret si exprimare. Da, inclusiv multi din aia care "participa" la concursuri Facebook-iste de Merlot. :)

Am sa inchei totusi intr-o nota mai putin laudativa. Am cumparat recent si ambele variante ale recoltei 2011. Nu stiu daca e o faza trecatoare, insa dincolo de aromele placute dar mai fructate, ambele vinuri mi s-au parut aproape imposibil de baut din cauza astringentei debordante, care mi-a creat impresia de nenatural - mi-e foarte greu sa o justific doar prin tineretea vinului. Probabil ca le voi mai incerca peste un an, in speranta ca a fost vorba doar de bottle shock sau de probleme de transport.