luni, 20 mai 2013

Cateva vinuri facute de Familia Hetei

Familia Hetei e un producator mic din Beltiug (Satu Mare). Nu stiu daca zona are traditia in viticultura cu care se lauda alte regiuni romanesti, dar cert e ca acolo se face vin de cel putin trei secole, daca nu cumva s-o fi facut si inainte de venirea colonistilor svabi. Am incercat pana acum patru vinuri din gama "Selectia Familiei", cumparate chiar de pe site-ul lor.

Gama sus-mentionata este facuta, citez, "pentru placerea de a avea la masa, in familie, un vin bun si pentru bucuria de a le impartasi cu prietenii nostri". Imi place descrierea asta fiindca vorbeste in termeni simpli de o valoare de mult uitata de oamenii de marketing ai marilor nostri producatori: convivialitatea. Stiti voi, ce se intampla cand strangi niste oameni apropiati in jurul unei mese cu mancare si vin. Ah, si zic eu ca target-ul asta de vin bun de baut la masa e foarte nimerit pentru preturile in jur de 20 de lei cu care pot fi cumparate.

Despre Riesling nu voi scrie nimic, fiindca pare sa fi fost lovit de blestemul Riesling-urilor de Beltiug ajunse la Bucuresti - avea un defect de dop.

Mi-a placut insa Feteasca Regala - un vin proaspat, usor, cu arome florale si minerale, un pic ierbos in gura, cu putin alcool si aciditate ridicata, numai bun de baut cu un peste mai gras - fiindca altfel aciditatea ar putea parea un pic cam agresiva unora dintre meseni.


Tamaioasa Romaneasca mi s-a parut excelenta - aromata, cu impresii de strugure Muscat, pere coapte si urzici, chiar cu un pic de mineralitate. Are o textura foarte placuta, ajutata si de un mic rest de dioxid de carbon, cu aciditate perfect echilibrata si alcool foarte cuminte (doar 11%). O Tamaioasa seaca excelenta, foarte echilibrata, pe care cred ca ar aprecia-o si fanii variantelor dulci (pare oricum sa aiba un rest de zahar la limita demisecului) si pe care alti producatori ar vinde-o poate chiar la pret dublu.


Rosé-ul mi s-a parut si el un vin foarte potrivit pentru a insoti mancarea, cu senzatii fructate destul de temperate si un pic ierbos. Aciditatea buna si aromele nu foarte expansive l-au facut sa mearga bine cu un gratar mai gras, cum sugereaza de altfel si contraeticheta.


Ca impresie generala, vinurile au fost corecte, usor de baut si de o calitate buna pentru pretul la care sunt vandute. Daca as avea un restaurant sau as da o petrecere mai mare, Feteasca si Tamaioasa s-ar regasi sigur pe meniu.

sâmbătă, 18 mai 2013

Cuvée Guilhouret Jurançon sec 2011 - Domaine Clos Thou



Vinul asta vine dintr-o regiune de la poalele Pirineilor, cunoscuta mai degraba pentru vinurile ei dulci. E facut din Gros Manseng, Petit Courbu si Camaralet - deci are avantajul ca daca il beti, veti fi incercat dintr-un foc trei soiuri rare de struguri, daca va intereseaza asa ceva.

Culoarea e aurie, intensa, usor rosiatica.

Mirosul e si el incredibil de intens, dominat de impresii de fructe tropicale: mango, ananas si coaja de lamaie. Din fericire, exista si o contragreutate mineral-tonica evidenta, care-l face foarte placut.

In gura e exact asa cum sugereaza mirosul: carnos, voluptos, tropical. Dar are si o aciditate super si un final tonic si lung. Un vin hedonist, dar fain, puternic fara sa fie supraponderal. Si cere inca un pahar.

Merge bine cu cea mai trendy vagauna a Bucurestiului: centrul vechi. Amestec inegalabil de mizerie, spoiala, oameni si cladiri care incearca sa para altceva decat sunt, dar si de oameni faini, tinerete, energie (fara "a" la sfarsit) si chiar putina istorie, mai mult sau mai putin frumoasa. Intr-o seara mai rece, dupa ploaie, cand terasele sunt mai degraba goale, un pahar de vin poate fi pretextul perfect pentru a observa oameni sau, daca aveti asemenea predispozitii, nori.

Importat tot ce cei de la vindevie.ro, a caror selectie de vinuri o apreciez din ce in ce mai mult.

luni, 13 mai 2013

Trei Gratii 2007 - Nachbil

Acest vin e un cupaj ciudat, de Pinot Noir, Cabernet Sauvignon si Merlot, cu Pinot-ul majoritar. Daca nu ma inseala memoria, l-am incercat prima oara acum mai bine de trei ani si mi s-a parut un vin agresiv, prea tanar pentru a fi baut cu placere.

Insa acum este, cum s-ar spune prin alte locuri, un cupaj romanesc de top. Sigur, e un vin aflat oarecum la capatul opus al spectrului oenologic fata de, sa zicem, vreun Flamboyant de la Davino, un Golem sau, intrucatva, un Cuvee Charlotte. Asa ca nu stiu daca si altii ar putea subscrie la parerea mea - in fond, vinul n-are nici un pic din aromele vanilate, gemurile ori corpolenta cu care sunt obisnuite destule pahare de pasionati ai vinului.

Miroase a coacaze rosii, mure, merisoare ori cirese, toate proaspete, de-abia culese din padure ori livada, dimineata pe racoare - fiindca o postare in care se vorbeste despre un cupaj romanesc de top n-are farmec fara note de degustare usor ridicole. Pe langa fructele astea perfect coapte, se mai simt si subtonuri de pamant, lemn vechi, fum, minerale si ierburi. In fine, e genul ala de complexitate care nu te trage de maneca dar pe care, daca esti atent, n-o poti nega.

Odata ajuns in gura este, cum ziceam, mai degraba usor curgator decat "gras", dar cu o textura catifelata superba (am incercat mult sa gasesc un cuvant mai putin bombastic, dar pur si simplu asa e) si destui tanini fini, rotunzi. Cand zic "catifea" nu va ganditi la ceva greoi - aciditatea te poarta cu pasi gratiosi (cum altfel?) catre un final lung, cu fructe de padure usor acrisoare si senzatii condimentate si minerale.

Nu am baut multe vinuri romanesti care sa-mi placa mai mult decat asta - dar dincolo de perferintele mele pur subiective, sper ca domnii Brutler vor continua sa-si faca vinurile asa cum cred ei ca trebuie facute si nu cum cere piata: cred ca asa e mai bine pentru toata lumea. Chapeau!