luni, 13 mai 2013

Trei Gratii 2007 - Nachbil

Acest vin e un cupaj ciudat, de Pinot Noir, Cabernet Sauvignon si Merlot, cu Pinot-ul majoritar. Daca nu ma inseala memoria, l-am incercat prima oara acum mai bine de trei ani si mi s-a parut un vin agresiv, prea tanar pentru a fi baut cu placere.

Insa acum este, cum s-ar spune prin alte locuri, un cupaj romanesc de top. Sigur, e un vin aflat oarecum la capatul opus al spectrului oenologic fata de, sa zicem, vreun Flamboyant de la Davino, un Golem sau, intrucatva, un Cuvee Charlotte. Asa ca nu stiu daca si altii ar putea subscrie la parerea mea - in fond, vinul n-are nici un pic din aromele vanilate, gemurile ori corpolenta cu care sunt obisnuite destule pahare de pasionati ai vinului.

Miroase a coacaze rosii, mure, merisoare ori cirese, toate proaspete, de-abia culese din padure ori livada, dimineata pe racoare - fiindca o postare in care se vorbeste despre un cupaj romanesc de top n-are farmec fara note de degustare usor ridicole. Pe langa fructele astea perfect coapte, se mai simt si subtonuri de pamant, lemn vechi, fum, minerale si ierburi. In fine, e genul ala de complexitate care nu te trage de maneca dar pe care, daca esti atent, n-o poti nega.

Odata ajuns in gura este, cum ziceam, mai degraba usor curgator decat "gras", dar cu o textura catifelata superba (am incercat mult sa gasesc un cuvant mai putin bombastic, dar pur si simplu asa e) si destui tanini fini, rotunzi. Cand zic "catifea" nu va ganditi la ceva greoi - aciditatea te poarta cu pasi gratiosi (cum altfel?) catre un final lung, cu fructe de padure usor acrisoare si senzatii condimentate si minerale.

Nu am baut multe vinuri romanesti care sa-mi placa mai mult decat asta - dar dincolo de perferintele mele pur subiective, sper ca domnii Brutler vor continua sa-si faca vinurile asa cum cred ei ca trebuie facute si nu cum cere piata: cred ca asa e mai bine pentru toata lumea. Chapeau!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu