miercuri, 16 aprilie 2014

Noi si vechi vinuri de la Familia Hetei

Am participat in ultima vreme la mai multe lansari de vinuri sau degustari organizate de producatori care imi plac si vreau sa vorbesc despre ele in ordine cronologica. Astazi, despre Familia Hetei si vinurile prezentate de Laszlo Veiszenbacher (oenolog si coproprietar al cramei) la Institutul Maghiar din Bucuresti in seara de 26 martie.

S-a vorbit la inceput despre istoria zonei viticole Beltiug, strans legata de colonistii svabi adusi in anul 1730 prin influenta contelui Karolyi Sandor. Se stiu destul de putine despre soiurile de struguri plantate in mod traditional aici - deci nu e de mirare ca mai toti producatorii din zona fac inca experimente pentru a stabili ce struguri se potrivesc mai bine pamantului si climei lor. In ce priveste specificul zonei, cei de la Familia Hetei considera ca aciditatea ridicata este trasatura comuna a vinurilor produse aici - si incearca sa o puna in valoare. N-am intalnit multi producatori romani care sa urmareasca obtinerea (sau in cazul asta pastrarea) unei aciditati mai mari pentru vinurile lor, ba chiar dimpotriva Dincolo de preferintele personale, chestia asta nu poate decat sa faca bine peisajului viti-vinicol romanesc aflat intr-o mare criza de diversitate.

Iata si cateva impresii despre vinurile prezentate, foarte pe scurt:
- un cupaj alb (Pinot Gris, Sauvignon Blanc, Feteasca Regala) din 2013 care a starnit, prin aciditatea sa ridicata, uimirea unui vinificator din Dealu Mare prezent in public. Daca e sa ma intrebati pe mine, e cat se poate de bine ca un vin din Beltiug (judetul Satu Mare) are aciditatea mai ridicata decat unul din Dealu Mare. Foarte proaspat, dar bine echilibrat de arome.
- un Chardonnay din 2013, si el foarte proaspat, fermentat in baric nou de stejar, cu care nu a avut insa contact mai mult de 30 de zile. Arome de fructe tropicale si de vanilie, cu o fericita nuanta de mar verde si foarte multa prospetime in gust.
- Chardonnay-ul Barrique din 2011, care a fost tinut o perioada mult mai indelungata - in jur de opt luni - in butoaie noi de stejar. Amintea de patiserie, vanilie si crema de zahar ars, cu foarte putine senzatii fructate. Si el bine echilibrat de aciditate dar, din punctul meu de vedere, lipsit de complexitate si ajuns prea repede la apogeu. Exista aici un dubiu legat de conditiile de pastrare - din cate am inteles, vinul nu venea din pivnita producatorului. Oricum, varianta 2013 pare mult mai reusita.
- O Tamaioasa Romanească (vinificata in sec) din 2013 excelentă, aromata dar perfect echilibrata gustativ, cu tone de prospetime si final prelung. Una din cele mai reusite Tamaioase seci pe care le-am incercat.
- Un cupaj (aproape) rosu demisec din 2010, prezentat mai mult ca o curiozitate. Datorita anului foarte dificil, cu ploi si temperaturi scazute in perioada de recoltare, strugurii pur si simplu nu s-au copt suficient. Pentru a evita extractia de arome "verzi", mustul a fost tinut in contact cu pielitele doar trei zile. Rezultatul e un vin rosu foarte usor, fructat si vegetal, usor piperat, cu aciditate ridicata - care ar foarte potrivit, dupa parerea mea, cu mancaruri grase. In fine, e departe de a fi un vin care ar putea avea succes comercial (din cate stiu, nici nu a fost comercializat), dar mi-ar placea mult un asemenea vin la o masa mai bogata.
- Cupajul rosu "Rezerva Familiei" din 2011, despre care a scris foarte inspirat George. Lucrurile s-au mai schimbat intre timp, fructul iesind mai bine la iveala, insa vinul ramane complex, interesant si foarte baubil - oricum, absolut recomandabil in categoria lui de pret.
- In sfarsit, Feteasca Neagra din 2011, cu arome tipice (daca intr-adevar tipicitatea acestui soi sta in arome si nu in altceva) - prune proaspete si uscate, piper, ierburi aromatice, dar si cu textura foarte placuta a Fetestilor bune. Aciditate ridicata, baubilitate asijderea.

In fine, cred ca am mai zis asta, dar mi-ar placea sa existe mai multi producatori mici ca Familia Hetei. Abordarea lor mi se pare foarte cu picioarele pe pamant - de la vinurile foarte oneste pana la recomandarile de asocieri culinare de pe contraetichete.

Iar daca e sa vorbim de soiurile romanesti potrivite zonei (cei de la Nachbil deja au dovedit ca Syrah si Chardonnay se simt excelent la Beltiug), Tamaioasa Romaneasca pare sa straluceasca aici (cea din 2012 a fost si ea foarte reusita), iar Feteasca Neagra complexa si mult mai usoara decat suratele ei din Dealu Mare este si ea absolut recomandabila.