marți, 21 octombrie 2014

Oresund 2013 - Klagshamn Vingard

Ar fi usor amuzant sa spun ca acest vin este facut de unii dintre pionierii viticulturii din Suedia - pe-acolo toti producatorii sunt in acest moment pionieri. Iar acesti pionieri se afla, in marea lor majoritate, in Scania - cea mai sudica regiune a tarii, cu un climat destul de bland. Pentru Suedia.

Partea si mai interesanta e ca acest vin e unul reusit. Imediat dupa deschidere, aromele sunt mai degraba florale - trandafiri, iasomie, violete, dar au si o pronuntata inclinare spre lumea ciupercilor - lucru care da o oarecare senzatie de rusticitate. Senzatie prelungita si in gust - si potentata de un rest de zahar serios (vinul e demisec spre demidulce). Evolutia pe palat n-ar face insa de rusine nici cele mai serioase vinuri - plin si in acelasi timp zvelt, impetuos, fara nici cea mai mica urma de cadere. Cred ca puteti deja ghici ca aciditatea e serioasa, dar bine balansata de dulceata si arome. Iar postgustul vine cu note minerale si citrice proaspete.

Eu unul i-as da 84 de puncte fara sa ma gandesc de doua ori. Cat despre raportul calitate-pret nu cred ca are rost sa vorbim. Sa faci viticultura dincolo de paralela de 55 de grade nu e tocmai o treaba usoara, chiar daca folosesti un soi de strugure creat special pentru asemenea conditii - Solaris. Ca sa n-o mai lungim, sticla de 50 cl a costat cam 75 de lei. Dar ati baut un vin facut mai la nord decat asta?

joi, 16 octombrie 2014

Meerlust Rubicon 2008

Nu stiu daca obtinerea unui vin de Bordeaux in jungla amazoniana, Patagonia sau desertul Gobi e visul oricarui vinificator ori proprietar de crama. Nu-i exclus, daca te iei dupa multitudinea de exemplare venite din cele mai fistichii colturi ale lumii (am inteles ca ar fi unele chiar si pe langa Buzau :D).

In orice caz, apeland la vasta mea experienta, pot afirma cu tarie medie+ ca "Bordeaux blend"-urile din Africa de Sud sunt printre cele mai elegante si apropiate de modul de exprimare al originalului.

Iar cel din fotografie este un clasic - sau mai degraba, un clasic care a renuntat sa mai fie clasic si fuge sa imbratiseze modernismul (care, de altfel, e posibil sa se fi perimat si el nitel pe durata anterior-mentionatei alergari).

Revenind cu picioarele pe masa de degustare, intalnim prin aburii care plutesc deasupra lichidului diverse substante exogene, cum ar fi: gem de afine, visine coapte, paprika si niste interesante tonuri de fum rece si cenusa - de altfel deloc straine si altor exemplare sud-africane. In continutul paharului intalnim cam aceleasi lucruri, insa mai interesanta e senzatia usor neasteptata de suculenta, intrerupta ce-i drept de niste tanini fermi dar corecti ca justitia de pretutindeni. In timp ce postgustul evoca cu o fidelitate incredibila senzatia de cenusa care ti s-a lipit (mai degraba din rea-vointa decat accidental) de friptura proaspat luata de pe gratar.

Mai trebuie mentionat si ca pentru intalnirea senzatiilor descrise cu atata acuratete in randurile anterioare a fost nevoie de o aerare serioasa - adica o noapte si-o zi petrecute in frigider de sticla pe jumatate goala.