duminică, 26 aprilie 2015

Har (roze) 2014 - Dagon Clan

Pe Mark Haisma l-am intalnit prin iulie 2014 la Ethic Wine, unde venise sa prezinte cateva vinuri facute de el in Burgundia. Respectivele vinuri (un alb si doua rosii - din care unul Premier Cru, toate din recolta 2012) au fost extrem de convingatoare: arome tipice, fruct proaspat, note condimentate si minerale, adancime, echilibru. Era o placere sa le bei inca de pe-atunci, iar potentialul era si el evident. Insa asta nu a fost o surpriza, omul fiind deja laudat de critici ca Jamie Goode si Jancis Robinson. Desigur, critici sau pasionati locali au fost insa mai putini decat ma asteptam; intre timp am inteles ca asta e o constanta a degustarilor in care nu e vorba de ceva foarte cunoscut publicului larg (si zic doar atat fiindca e mai bine sa lasam inchisa cutia Pandorei).

Venirea lui Mark in Romania n-a fost nici intamplatoare, nici parte a vreunui turneu mondial de promovare a produselor sale. Omul nu are nici cea mai mica nevoie sa-si gaseasca noi piete de desfacere. E un micro-négociant care cumpara struguri de la diversi viticultori si produce cantitati mici de vin pe care, gratie si atentiei acordate de sus-numitii critici, le vinde fara probleme prin... mailing list. Ceea ce ma face sa cred ca evenimentul a fost mai degraba un fel de teaser, care sa-l faca un pic mai cunoscut pe meleaguri mioritice. De altfel, tot cu acea ocazie, a fost lansata informatia ca omul va fi implicat intr-un proiect in Dealu Mare. Iar zilele trecute am aflat de pe Facebook ca respectivul proiect a produs si ceva roade, asa ca am cumparat, ca tot omul, primul vin Dagon Clan disponibil in comert (38 de lei la oferta din acelasi Ethic Wine).

N-am sa ma inham la dificila sarcina de a explica numele, care-mi pare un pic amuzant (lucru deloc rau, daca ma-ntrebati). Sunt sigur ca oricum vom citi in curand pareri avizate despre el, asa ca ma voi preocupa in continuare doar de lichidul roz in editie limitata (2609 sticle) produs din Cabernet si Shiraz undeva in Dealu Mare.

In primul rand, oricat s-ar stradui contraeticheta sa-mi spuna altceva, culoarea acestui vin nu e roz-somon pal, ci bate mai degraba spre free-run juice de capsuni, daca ma-ntelegeti ce vreau sa zic. In al doilea rand, spre deosebire de un anume roze consacrat din Dealu Mare - fata de care e de vreo doua ori mai ieftin - acesta nu miroase a alcool. Trebuie lasat un pic sa se incalzeasca pentru ca aromele sa capete amploare - si atunci ies din pahar izuri nefortate de paine proaspata, pepene si cirese, completate de dimensiunea aia vegetal-minerala proprie roze-urilor bune din Cabernet. Gustul e destul de plin, cu aceleasi arome suculente de fructe coapte si cu o aciditate excelenta, care face sa para ca zaharul rezidual a disparut in misiune. Alcoolul, din nou, nu e nici el de gasit.

Fara s-o mai lungesc, asta e un roze serios, care ignora noua moda (nu neaparat rea de altfel) a imitatiilor provensale si in acelasi timp livreaza tone de prospetime. Sunt curios cam ce va iesi intr-un an mai cald: 2014 a fost neobisnuit de rece si ploios, dupa cum spune si contraeticheta. Insa sunt si mai curios cum vor arata vinurile albe si rosii ale acestui nou producator - ceva imi spune ca cele mai de succes crame din Dealu Mare vor avea un concurent pe masura.

86/100, si as zice ca va mai creste in urmatorul an, daca nu mai mult.

joi, 9 aprilie 2015

Vinuri noi de la Licorna (Serafim 2014)

Se pare ca Licorna scoate si anul asta vinuri albe reusite in gama Serafim, chiar daca-s facute de altcineva. Totusi, astept sa vad ce se intampla intr-un an de recolta mai cald inainte de a ma entuziasma foarte tare.

Nu le-am degustat in cele mai bune conditii pentru ele, asa ca luati punctajele de mai jos cu un pic de zahar sau sare, dupa gust. De fapt, luati-le intotdeauna cu macar un pic de scepticism, chiar daca sunt date de Parker sau Jancis Robinson. Vinul nu-i stiinta exacta.



Chardonnay: Nas de complexitate medie, dar cu mult vino-ncoace, dat de o combinatie savuroasa si bine pusa-n scena de elemente florale, fructate si ierboase. Gust echilibrat, cu corpolenta medie si aciditate buna pentru Dealu Mare, dar cu o cadere cam brusca si postgust care mie mi s-a parut scurt. 82

Feteasca Alba: Si aici aromele sunt foarte placute, chiar daca intensitatea si complexitatea nu-s prea inalte. Gustul are textura frumoasa de Feteasca Alba, suficienta prospetime si un final ceva mai lung, cu usoare note amarui-vegetale. 84

Sauvignon Blanc: Nas discret si foarte tipic, mai degraba mineral, cu o usoara nota vegetala. Aproape nimic fructat. Gustul etaleaza corpolenta si aciditatea specifica zonei, insa in partea cea mai proaspata a spectrului posibil - lucru pe care eu unul il apreciez nespus. Postgustul e mediu, mineral. 84-85

Nu mi se pare foarte OK sa dai punctaje unor vinuri pe baza unui pahar, si ala nu neaparat la temperatura ideala. Sigur, metoda merge la vinuri care au foarte putin de spus, dar in rest rabdarea se poate dovedi un bun prieten - atat al vinului, cat si al degustatorului. Motivul pentru care le public e ca e bine sa existe (si mai ales sa se observe ca exista) o diversitate de opinii in privinta unui vin. Iar poza de mai sus sper ca dovedeste (macar pentru cine cunoaste locul) ca nu le-am primit gratis din partea producatorului si ca nu am vreo obligatie sau motivatie sa le laud.

In rest, as zica ca treburile merg bine la Licorna, lucru care nu poate decat sa ma bucure. Raportul calitate-pret al produselor lor ma face si el sa ma simt bine. Si, dincolo de scoruri si micile sicane din ce in ce mai dese in prea mica noastra lume a vinului, binele asta e cel mai important.

miercuri, 8 aprilie 2015

Goodwine martie 2015 - vinurile

Asa cum v-am promis, revin cu o scurta trecere in revista a vinurilor care mi-au placut la Goodwine. Stiu ca a trecut deja ceva timp de la eveniment, insa cum o mare parte a vinurilor albe din 2014 prezentate acolo erau tocmai imbuteliate, ma gandesc ca numai bine au avut timp sa se aseze. Sigur, ar fi fost frumos sa aiba timpul asta inainte de targ, nu dupa.

Primul stand pe la care am trecut a fost al celor de la Alira, unde mi s-a turnat in pahar roze-ul din 2013. Respectivul si-a pastrat foarte bine prospetimea si ramane unul din cele mai reusite de pe piata.
A urmat Crama V.inc, una din suprizele placute ale targului, unde am incercat cateva vinuri albe simpatice, la preturi corecte (25 de lei); imi pare chiar rau ca a doua zi am uitat sa trec pe-acolo si pentru exemplarele rosii.
La Vladoi lucrurile merg in continuare bine in privinta vinurilor albe si rose. Sauvignon-ul cel nou e in "stil new-world", intens si foarte tipic - sunt curios cum va evolua.
Ca tot vorbeam de lucruri care merg bine, Averesti sau Alcovin Macin au in mod evident calitate de-a lungul si de-a latul gamelor, insa lipsesc si aici varfurile. Totusi, sunt vinuri cu care mergi la sigur, chiar daca nu stii eticheta.
Vinurile de la 1000 de chipuri n-au stricat nici ele impresia generala. Albele au fost o supriza placuta - imi amintesc in special un Sauvignon Blanc foarte proaspat pentru Dealu Mare si inzestrat bineinteles cu destula corpolenta. Pinot-ul Noir e si el un vin bun, care nu-si face de rusine soiul; n-as zice insa ca e cel mai reusit de pe la noi. Pentru asta s-au inventat mega-degustarile in blind... :D
Spumantul brut facut de Casa Panciu  e la fel cum il stiam; unii zic ca-i fantastic, eu zic ca-i simpatic. In schimb, cei de la Cricova au trebuit sa faca eforturi mari, chiar niste aparente sapaturi arheologice la stand, pentru a-mi oferi ceva cu suficienta prospetime (asta e, mie-mi plac mai acide). Din pacate, de atata efort am uitat numele respectivului vin.

Daca tot vorbeam de spumante si prospetime, la Stirbey se gasesc lucruri pentru cei ca mine: Novacul rose mai usor si fructat, in timp ce Cramposia... hai sa zicem ca face cinste numelui soiului.
Ajuns la Dragasani, nu pot sa nu mentionez albele de la Via Sandu - in special Feteasca Regala. Chestiile astea au deja de cativa ani o calitate excelenta pentru preturile la care se vand. Nici Cabernet-ul, in ambele lui versiuni, nu-i rau.
Indraznesc sa afirm ca Avincis sunt si ei underrated. Desigur, faptul ca preturile sunt relativ mari nu ajuta - si ma intreb in ce masura consumatorul plateste de fapt investitia imensa care a fost facuta in crama (aparent) micuta si cocheta de la suprafata si in gigantul aflat sub pamant. Revenind la vinuri, albele sunt facute intr-un stil jovial, expresiv, cu corpolenta medie si prospetime. Au insa si finete - lucru mai rar la acest targ. Cat despre rosii, Cuvee Andrei si Grandiflora sunt printre putinele vinuri de la Goodwine care chiar mi-au ramas in memorie. Masculine, structurate, cu tanini deloc blanzi, au un registru aromatic cu adevarat complex, adanc. Si nu ma refer la dulcea si molcuta "complexitate" supracoapta pe care oenologii nostri o stapanesc - sau macar o cauta - atat bine.
De fapt, ca senzatie generala, vinurile din zona Dragasaniului, desi diferite stilistic de la un producator la altul, par sa aiba drept punct comun o naturalete a exprimarii fructului pe care o gasesc mai rar in alte regiuni.

Ziceam mai sus de vinuri albe inzestrate cu finete. Ei bine, mi-a placut gama de top de la Jidvei (stiti voi, Ana-Maria editia 2014). Nu mai zic nimic de preturi, dar vinurile sunt chiar convingatoare, cel putin in registrul "de baut acum, dar cu placere": prospetime care altadata lipsea, arome expresive si (aparent) nefortate (iarasi o premiera), textura onctuoasa. Probabil ca si anul mai rece a ajutat.

Apoi a urmat un moment mai putin placut - reintalnirea cu Crama Ratesti, despre care am avut cuvinte de lauda intr-o postare anterioara. Stiti cum e la Goodwine: te mai intalnesti cu un cunoscut, schimbi cateva vorbe, mai primesti o recomandare, o intrebare... In cazul de fata, o buna parte din cei cu care m-am intalnit m-au intrebat ce mi-a placut la vinurile de la Ratesti, fiind mai degraba lipsiti de entuziasm pentru ce au gasit acolo. O posibila explicatie e ca le degustasem pe cele mai bune (cam ce spuneam intr-o postare anterioara despre unul din rosturile magazinelor de vin: sa faca o selectie). Raman la parerea ca cele doua Fetesti (Regala si Neagra) sunt vinuri reusite; nici Sauvignon-ul sau Cabernet-ul nu-s rele. Insa amalgamul de ani de recolta, fara vreo impartire pe game si fara vreo viziune aparenta despre viitor, nu pot avea pe termen lung efecte benefice. Mai ales ca vorbim de un producator cu o suprafata maricica. Nu mai zic nimic de haosul de la stand, de unde la un moment dat pur si simplu am plecat...

Din fericire, totul s-a incheiat cu Prince Matei de la Vinarte. Nu e un vin pe care-l cumpar prea des, insa daca e sa vorbim de constanta in calitate, chiar si pe un stil usor mai copt si baricat decat idealul meu, nu sunt multe vinuri romanesti care sa-i faca fata.

Impresia finala a fost ca nu am incercat prea multe vinuri proaste la acest Goodwine; media calitatii fiind in evidenta crestere, in special in segmentul 20-30 (hai 35) de lei. Din pacate, problemele tin in continuare de diversitate, naturalete ori obtinerea de vinuri de calitate foarte inalta - lucru de care doar cativa producatori par capabili.

Ah, da, vinuri de calitate foarte inalta... probabil ca ati remarcat si voi un nou trend: Fetestile Negre varf de gama, teribil de scumpe. Asta e noul vis al producatorilor romani - ceea ce, sa recunoastem, e un progres fata de momentul "cupaj bordolez cu feteasca" de acum cativa ani. Am gustat si eu cateva dintre ele: ba la Vincon, ba chiar si pe cea de la Tohani, medaliata cu aur la Bruxelles (da, e buna, dar scumpaaa...) si chiar si una nescoasa inca de piata, de la Cotnari (nesperat de echilibrata, dar inca nu-i gata). Toate sunt reusite in felul lor, nimic de zis, insa ma intreb si daca nu cumva se cere de la Feteasca ceva ce ea nu poate da - vinuri grele. Zic si eu asa, intr-o doara, ca de cativa ani se mai vad si critici care dau scoruri mari si unor vinuri mai putin corpolente sau coapte. Mai rasare asa, unul-altul, care sa aprecieze si suculenta ori aromele condimentate. Dar ma rog, nu-i rau ca se incearca ceva cu Feteasca, atat timp cat nu vorbim doar de un trend trecator. Si cat nu uitam si de celelalte soiuri locale.