duminică, 26 aprilie 2015

Har (roze) 2014 - Dagon Clan

Pe Mark Haisma l-am intalnit prin iulie 2014 la Ethic Wine, unde venise sa prezinte cateva vinuri facute de el in Burgundia. Respectivele vinuri (un alb si doua rosii - din care unul Premier Cru, toate din recolta 2012) au fost extrem de convingatoare: arome tipice, fruct proaspat, note condimentate si minerale, adancime, echilibru. Era o placere sa le bei inca de pe-atunci, iar potentialul era si el evident. Insa asta nu a fost o surpriza, omul fiind deja laudat de critici ca Jamie Goode si Jancis Robinson. Desigur, critici sau pasionati locali au fost insa mai putini decat ma asteptam; intre timp am inteles ca asta e o constanta a degustarilor in care nu e vorba de ceva foarte cunoscut publicului larg (si zic doar atat fiindca e mai bine sa lasam inchisa cutia Pandorei).

Venirea lui Mark in Romania n-a fost nici intamplatoare, nici parte a vreunui turneu mondial de promovare a produselor sale. Omul nu are nici cea mai mica nevoie sa-si gaseasca noi piete de desfacere. E un micro-négociant care cumpara struguri de la diversi viticultori si produce cantitati mici de vin pe care, gratie si atentiei acordate de sus-numitii critici, le vinde fara probleme prin... mailing list. Ceea ce ma face sa cred ca evenimentul a fost mai degraba un fel de teaser, care sa-l faca un pic mai cunoscut pe meleaguri mioritice. De altfel, tot cu acea ocazie, a fost lansata informatia ca omul va fi implicat intr-un proiect in Dealu Mare. Iar zilele trecute am aflat de pe Facebook ca respectivul proiect a produs si ceva roade, asa ca am cumparat, ca tot omul, primul vin Dagon Clan disponibil in comert (38 de lei la oferta din acelasi Ethic Wine).

N-am sa ma inham la dificila sarcina de a explica numele, care-mi pare un pic amuzant (lucru deloc rau, daca ma-ntrebati). Sunt sigur ca oricum vom citi in curand pareri avizate despre el, asa ca ma voi preocupa in continuare doar de lichidul roz in editie limitata (2609 sticle) produs din Cabernet si Shiraz undeva in Dealu Mare.

In primul rand, oricat s-ar stradui contraeticheta sa-mi spuna altceva, culoarea acestui vin nu e roz-somon pal, ci bate mai degraba spre free-run juice de capsuni, daca ma-ntelegeti ce vreau sa zic. In al doilea rand, spre deosebire de un anume roze consacrat din Dealu Mare - fata de care e de vreo doua ori mai ieftin - acesta nu miroase a alcool. Trebuie lasat un pic sa se incalzeasca pentru ca aromele sa capete amploare - si atunci ies din pahar izuri nefortate de paine proaspata, pepene si cirese, completate de dimensiunea aia vegetal-minerala proprie roze-urilor bune din Cabernet. Gustul e destul de plin, cu aceleasi arome suculente de fructe coapte si cu o aciditate excelenta, care face sa para ca zaharul rezidual a disparut in misiune. Alcoolul, din nou, nu e nici el de gasit.

Fara s-o mai lungesc, asta e un roze serios, care ignora noua moda (nu neaparat rea de altfel) a imitatiilor provensale si in acelasi timp livreaza tone de prospetime. Sunt curios cam ce va iesi intr-un an mai cald: 2014 a fost neobisnuit de rece si ploios, dupa cum spune si contraeticheta. Insa sunt si mai curios cum vor arata vinurile albe si rosii ale acestui nou producator - ceva imi spune ca cele mai de succes crame din Dealu Mare vor avea un concurent pe masura.

86/100, si as zice ca va mai creste in urmatorul an, daca nu mai mult.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu