Inca un vin?
Inca un (blog despre) vin
joi, 17 septembrie 2015
Freamat Alb 2014 - Catleya
luni, 17 august 2015
Doua Fetesti Albe din Dealu Mare - Plai si Serafim 2014
Daca traiti pe Facebook ati auzit deja de Plai. Da, gama "de terroir" a celor de la Unicom (Davino pe-ntelesul tuturor), terroir-ul extinzandu-se si la eticheta aparent facuta-n Paint. Dar in fine, in calitatea noastra de iubitori de vin nu ne intereseaza asemenea detalii sordide (altfel spus, de marketing). Mai ales ca vinul se pare ca e bun si se vinde bine - o fi efectul Mielului sau al drojdiilor "spontane" lasate de baricul in flacari?
Cert e ca miroase tipic, cu nuante florale si de mar verde, pe langa notele minerale si de chibrit ars pe care le putem pune pe seama respectivelor drojdii neselectionate. Gustul e si el foarte placut, cu multa prospetime (a se citi aciditate), final persistent si textura specifica, plina dar in acelasi timp usoara. Daca ar fi sa-i gasesc nod in papura, alcoolul e un pic cam evident - lucru care, cel putin din experienta mea, pare a fi parte a sus-numitului terroir din Dealu Mare. Dar chiar nu vreau sa fiu excesiv de critic: cele mai bune (a nu se lua drept opinie obiectiva) Fetesti Albe baute de mine provin chiar din aceasta regiune. Iar aceasta e pe locul doi: 86/100. Sper insa ca citind un asemenea punctaj nu va asteptati la focuri de artificii, ci la subtilitate si echilibru.
Ca tot vorbeam de echilibru, vinurile din 2013 de la Licorna au avut din plin aceasta calitate: aciditate excelenta, alcool bine tinut in frau. Din pacate, schimbarea oenologului (remember Gabi Lacureanu?) a dus la efectul contrar. Intr-un an 2014 aberant de rece si ploios, Sauvignon-ul Blanc Serafim reuseste sa atinga 14,2% alcool. In timp ce Feteasca Alba din aceeasi gama, desfacuta pentru a-mi oferi un termen de comparatie cu sus-numitul Plai, ajunge "doar" la 13,6%.
Acum nu ma-ntelegeti gresit. Vinul nu e rau; ca si Sauvignon-ul din acelasi an, are arome delicioase, de fruct bine copt. Doar ca lucrurile nu stau asa bine cand vorbim de echilibru. Aciditate medie, gust corpolent si final dur: nu lasati aceasta bestie sa se incalzeasca, altfel se va transforma in lichior de fructe. Totusi, nu e deloc rau: 84/100. Sper ca alcoolul nu va deranjeaza, fiindca aromele intense ale acestui vin sunt in mod cert seducatoare.
In cazul meu, sticla de Plai s-a terminat inainte ca cea de Licorna sa ajunga la jumatate. Insa nu toata lumea simte la fel, iar aceste doua vinuri arata oricum versatilitatea zonei Dealu Mare. Mi-e insa teama de efectele unui an mai cald, cum pare deja sa fie 2015. Vom vedea...
miercuri, 15 iulie 2015
Domaine Ceptura Rose 2013 - Davino

Din fericire, lucrurile par sa fi intrat in normalitate: fructe rosii de padure, inclusiv sub forma de dulceata, un pic de vata de zahar. Oricum, miros relativ discret si, in ciuda descriptorilor, nu tocmai vulgar, probabil si fiindca are in spate o puternica vana citrica - lucru foarte nimerit de altfel. Gustul e matasos, cu note dulcege bine echilibrate de aciditate, corpolenta serioasa dar deloc neplacuta si final fin, neintruziv, in care alcoolul iese doar un pic la lumina (dar asta depinde si de temperatura de servire). Un vin foarte baubil, destul de fin in acelasi timp, foarte usor de placut, care are nevoie inca de un pic de aerare, dar in acelasi timp lipsit de orice factor interesant. "Bine facut", ca tot e la moda expresia asta, care in acest caz poate insemna si un pic artificial, sprijinit de butaforie.
85/100 dupa gustul meu, ceea ce e cam putin pentru cati bani se cer pe el. In aceasta ordine de idei, am incercat imediat dupa el si roze-ul din 2013 de la Balla Geza (care costa cam de 2,5 ori mai putin). Si care mi s-a parut mai proaspat si mai adanc in exprimare, in ciuda unei usoare rusticitati.
miercuri, 8 iulie 2015
O degustare de Burgunde vechi si noi intr-un bistro din Dorobanti
Prima parte a intamplarii a fost in fapt o mini-verticala cu patru vinuri relativ tinere, obtinute de binecunoscutul Domaine Faiveley din via Aux Chaignots ("La Stejari" in traducere libera, conform lui Dan) - un 1er cru din Nuits-Saint-Georges.
Faiveley Aux Chaignots 2002
marți, 26 mai 2015
Feteasca Alba Vinul Cavalerului 2014 - S.E.R.V.E.

Tot din fericire, textura vinului e foarte placuta si e perfect secondata de aciditate. Mai sunt ceva elemente
care probabil se vor aseza in (scurt) timp, cum ar fi alcoolul un pic cam prezent pe final, dar ansamblul e deja echilibrat si plin de vino-ncoace. 84/100, punctaj care ia in calcul faptul ca aromele usor fortate strica farmecul acestui vin. Cum zice o expresie destul de comuna, "sometimes less is more". Dar, tot in romgleza, acest vin e un best-buy la categoria Feteasca Alba.
luni, 25 mai 2015
Domaine Ceptura Rouge 2011 - Davino

Ca de obicei, exista si un "totusi" in aceasta scurta poveste. A treia zi de la deschidere (ce alt numar ar fi putut fi decat trei?), ansamblul capata suculenta, nervozitate, iar alcoolul parca nu e de gasit. Transcendenta, ce mai! Sigur, micul detaliu tehnic al temperaturii mai joase de servire nu ar trebui lasat sa strice legenda, dar... In fine, mi-a placut mult de tot in respectivele conditii, ba chiar nu-mi amintesc sa fi baut vreun Domaine Ceptura Rouge din alta recolta care macar sa se apropie de acest nivel. Iar punctajul
s-ar fi dus undeva inspre 92/100.
Nu cred ca e cazul de un "verdict" categoric. Daca aveti mult timp si-un frigider, puteti scoate ceva foarte frumos de la vinul asta. Daca nu, uitati-l cativa ani in pivnita si intre timp beti un altul mai echilibrat. Nu e neaparat stilul meu preferat - are cam multa dulceata si toata tevatura asta cu alcoolul care trebuie convins sa nu se-arate nu mi-a facut placere. Dar cu toate astea trebuie sa recunosti calitatea atunci cand o vezi - iar acest cupaj, zic eu, o are din plin.
marți, 19 mai 2015
Les Pierres Blanches 2013 - Domaine de Brin & Bacchantes 2013 - Vignerons d'Estezargues

Ei bine, culoarea usor aurie e un prim avertisment, iar mirosul deja stabileste verdictul: acest exemplar are certe nuante oxidative, probabil datorate sulfitarii minime. Dar totusi nu e neplacut: exista destule condimente si minerale pe langa aromele de ceaiuri si fructe supracoapte. Oricum, ansamblul e relativ discret, relativ ciudat si relativ interesant. Gustul pare plin, evolueaza constant si placut, are aciditate buna si e persistent. Ba chiar cu timpul capata o anumita delicatete, ca sa nu mai zic de complexitate - mineralele si senzatiile florale pun stapanire pe scena, ca si cum vinul s-ar dez-oxida. Oricum, un lucru e clar, indiferent daca e vorba de stil oxidativ sau chiar de oxidare petrecuta dupa imbuteliere. Si anume ca luandu-ma dupa criteriile echilibrului, complexitatii, intensitatii si persistentei, lucrurile chiar nu au cum sa stea rau - indiferent care ar fi parerea lui X sau Y despre arome. 87/100, dupa ce a parut de 82 in prima zi.

Aici ar putea fi servit un mic cliseu: vinul e un "organism" care evolueaza in moduri uneori neintuitive si pe care, in mod cert, nu le intelegem pe deplin doar cu simturile. Nu m-as fi asteptat niciodata ca un vin alb cu nuante de oxidare si adaos minim de sulfiti sa se prezinte mult mai bine a doua zi decat un vin rosu reductiv, plin de tanini si fruct.
Apoi, daca vreti, acest exemplu reprezinta unul din motivele pentru care sunt un pic sceptic in privinta concursurilor, degustarilor blind si, in general, oricarei forme de "evaluare" a vinului dupa ce ai petrecut cu el doar cateva minute. Chestiile de mai sus au o reala utilitate practica, inclusiv pentru mine. Insa, daca ai timp sa faci asta si vrei sa intelegi cu adevarat un vin, nimic nu bate modul in care procedeaza o buna parte din "consumatori": un pic in prima zi, un pic in a doua si, daca n-o fi cu banat, chiar si un pic in a treia. De altfel, urmatoarea postare (spoiler: va fi despre Davino) sugereaza ca acea a treia zi chiar poate fi importanta, in special cand vorbim de vinuri tinere.